Scrisoare emoţionantă către Mădălina Manole de la cel mai mare fan ai ei

Iată rândurile transmise de Daniel Gheorghe, postate pe contul său de Facebook:

Scrisoare către Mădălina Manole…

6 ani de tristeţe, durere şi dor de Mădălina …

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Mi-aş dori să pot schimba trecutul, să dau timpul înapoi.
Aş vrea să fie totul bine, să te văd din nou zâmbind.
Aş vrea să ştiu cum eşti, ce simţi.
Aş vrea să fie ca înainte, doar asta vreau, te rog eu, nu uita!
Aş vrea să mă chemi la spectacole, să te privesc, să te ascult şi să zâmbim mereu. Dar astea-s vise de ale mele, dar am să încerc să le realizez.
Am gânduri, dar tu eşti departe…
N-am să renunţ, chiar dacă e lung drumul, dar vocea ta îmi călăuzeşte paşii către tine…
Te cunosc de multă vreme, sau de puţină vreme? Mai contează oare?
Contează numai prietenia! Şi totuşi mi-ai oferit zâmbete, râsete, bucurie şi o nespusă onoare să mă număr printre prietenii tăi.
Nu aş vrea să crezi vreodată că am nevoie de un motiv anume să îţi arăt cât însemni pentru mine. Şi ştiu sigur că nu numai pentru mine. Ştiu sigur că ai reuşit să strângi în jurul tău oameni care stiu să te aprecieze, să te iubească.
Vei spune că nu dai nimic special. Ba da, pentru că nu puţini oameni ştiu să semene şi să crească aşa de frumos prietenia adevarată. De fapt, eşti primul OM care m-a învăţat să iert, să iubesc muzica.
Tu eşti lumina ochilor mei!
Viaţa mea e mai bogată pentru că te-am cunoscut, şi pot spune asta cu sinceritate. Şi sunt lucruri pe care m-ai învăţat, şi care nu se pot răsplăti cu altceva decât afecţiune şi recunoştinţă.
Şi sper ca măcar atât să mă învrednicesc să îţi ofer mereu…
Şi atâta vreme cât mă vei numi printre prietenii tăi, ştiu că nici timpul ce va trece de acum încolo nu va curge în zadar!

Alte articole

Imagine rară cu fiul regretatei Mădălina Manole. Cum arată Petru Mircea Jr. la 17 ani: „El este nepotul meu, un copil frumos”

FOTO Cum arată mormântul regretatei artiste Mădălina Manole, la 14 ani de la moartea sa. Fratele cântăreței: „Pe nepotul meu nu l-am văzut niciodată”

De aici de pe pământ, voi trimite „scrisori imaginare” către neant ştiind că „acolo” există cineva care nu va rămâne nepăsător, şi gândul acesta mă va umple de bucurie, de tristeţe, şi cu tăinuită grijă îmi voi ascunde marea de lacrimi…

Cu recunoştinţă,

Daniel GHEORGHE