25 de ani a trăit aşa cum a vrut soţul ei. Apoi a venit şocul. Merită să citească fiecare femeie!

Mai întâi îți va spune: trebuie să te îmbraci diferit. Apoi că trebuie să slăbești. După care îți va spune că trebuie să te miști mai energic și să privești mai vesel! Mai optimist. Și să nu te plângi. Trebuie să-ți schimbi coafura. Să citești o carte la modă și să vizionezi filme pentru autodezvoltare. Iar când pierzi în greutate, îți schimbi coafura, te îmbraci în alte haine și începi să zâmbești optimist, îți va spune că ești prea bătrână. Ce să faci atunci?

09 sept. 2018, 10:40
25 de ani a trăit aşa cum a vrut soţul ei. Apoi a venit şocul. Merită să citească fiecare femeie!

Asta i-a spus un bărbat soției sale cu care a trăit 25 de ani. Când au mers împreună într-o excursie dificilă și ea ducea un rucsac greu în spate. Soția făcea totul așa cum îi plăcea lui. Asculta criticile. Se străduia. Iar el s-a supărat că ea merge încet cu rucsacul. Și i-a spus: ”Ești prea bătrână.”

Ce să faci cu o astfel de critică? Nu e despre greutate și coafură. Nu este nici filmul nou despre conștiința cosmică pe care îl poți vedea. Cincizeci și cinci de ani nu-i poți ascunde. Și devine greu să cari un rucsac și să mergi prin tufăriș, cântând cântece … Timp de un sfert de secol ea a făcut totul așa cum dorea el – pentru a-și păstra căsătoria. Pentru a fi iubită. Pentru ca în familie să existe înțelegere. Iar el cu pași mari și rapizi a mers înainte. Iar ea s-a așezat pe rucsac și a început să plângă – era foarte obosită.

Fără niciun pic de optimism. Pentru că nu a trăit așa cum și-a dorit. Ea voia altceva: seri liniștite la mare, să coacă plăcinte, uneori să meargă la cinema, să poarte părul lung, să stea pe canapea cu o carte în mână, să meargă la teatru într-o rochie frumoasă… 

Nu și-a trăit viața așa cum a vrut. A făcut totul așa cum îi plăcea soțului ei. Nu voia să-l piardă! Iar el i-a spus că e bătrână și a abandonat-o în pădure.

Ea a ajuns la tren; a aruncat în pădure rucsacul greu. Bine că avea ceva bani pentru bilet. Mergea și se uita prin geamul întunecat la pădurea sumbră, din care a reușit să iasă în mod miraculos…

Ea s-a salvat. Dar cineva nu. Și până acum slăbește, își tunde părul, nu se odihnește așa cum și-ar dori, nu mănâncă ceea ce și-ar dori; dar așa cum vrea altcineva. Și în zadar fac asta. Pentru că oricum poți fi abandonată în pădure; pentru că suntem prea bătrâne și ducem rucsacul prea încet…