Bogdan Aurescu, ex-ministru de Externe, a fost agentul României la Haga, cel care a condus echipa de specialişti şi care a pledat în favoarea ţării noastre. Cu ocazia împlinirii a şapte ani de la pronunţarea sentinţei de la Haga, Aurescu rememorează ziua pronunţării.
Dincolo de aspectele foarte tehnice ale procesului, opinia publică reţinuse că disputa se dădea în jurul Insulei Şerpilor. România nu contesta însă dreptul de prorietate asupra insulei, care aparţine Ucrainei, ci faptul că aceasta este insulă, ceea ce atrăgea şi dreptul de a avea platou continental. Fiind doar stâncă, nu influenţează modul în care se delimitează platoul continental dintre cele două ţări.
Şi a venit şi momentul în care Curtea de la Haga a desenat linia de demarcaţie între zonele de suveranitate care revin celor două ţări, România şi Ucraina.
"A fost unul din cele mai intense momente din viaţa mea. Stăteam cu privirea lipită de ecran, încercând să ne dăm seama cât dă României această linie provizorie. I-am spus atunci lui Cosmin: „Asta e linia finală, nu cred că o mai mişcă”. Şi aşa a fost: toate circumstanţele relevante invocate de Ucraina (disparitatea marcată a lungimii coastelor, preponderenţa geografică a Ucrainei în zona de delimitare, explorarea şi exploatarea resurselor de hidrocarburi şi activităţile de supraveghere a pescuitului) au fost pe rând respinse de CIJ. Inclusiv argumentul ucrainean privind rolul Insulei Şerpilor: prezenţa Insulei Şerpilor în zonă de delimitare nu justifică o modificare a liniei de echidistanţă provizorii; în aceste condiţii, nu este necesar ca instanţa internaţională să se pronunţe asupra caracterului de insulă sau stâncă. Cu alte cuvinte, instanţa a considerat că parametrii geografici ai Insulei Şerpilor, izolată şi neintegrată în coasta Ucrainei, o fac să nu aibă niciun efect asupra liniei de echidistanţă provizorii", scrie Bogdan Aurescu pe platforma Contributors.
Abia după finalul procesului, când echipa reprezentând România a introdus în computer coordonatele geografice ale teritoriului stabilite de CIJ au avut imaginea victoriei: ţara noastră obţinuse 80% din teritoriul disputat (9.700 km2 din totalul de 12.200 km2), iar Ucraina a primit 2.500 km2, o soluţie mai bună decât cele mai optimiste prognoze.
"Era prima şi unica extindere de jurisdicție suverană și drepturi suverane ale României de la Marea Unire din 1918", observă Aurescu.
Dincolo de tranşarea unei dispute care dura de 40 de ani, România a câştigat acces la nişte resurse importante.
"În primul rând, înseamnă 9700 km² de platou continental şi zonă economică exclusivă ale României şi accesul la resursele acestor spaţii maritime. (Nu mă voi referi la aceste resurse pentru că darea lor în explorare şi exploatare nu a implicat în niciun fel MAE, care nu are competenţe în acest domeniu. Dar pot să constat că evaluările anterioare Procesului privind perspectivele acestor resurse, care au reprezentat miza acestor proceduri, au fost depăşite de rezultatele explorărilor ulterioare.) Dacă nu ar fi existat această Hotărâre, aceste resurse nu ar fi putut fi accesate", a mai scris Aurescu.
De câţiva ani a început chiar explorarea acestor zăcăminte, care erau neatinse în urma unui acord între cele două ţări, care prevedea acest lucru până la încheierea unui acord.
ExxonMobil şi OMV Petrom au devenit titularii licenţei pentru zona de apă adâncă a perimetrului Midia XV, după ce Guvernul a aprobat transferul drepturilor de explorare şi producţie de hidrocarburi de la Sterling, Romgaz având opţiunea unei participaţii de 10% în cazul unei descoperiri comerciale.
În urma finalizării contractului de transfer, cotele de participare în perimetrul Midia Deep sunt: ExxonMobil 42,5%, OMV Petrom 42,5% şi Gas Plus 15%.
facebook
twitter
