Luna noastră ar putea fi un „cadou” din partea planetei Venus

Această teorie susţine că gravitaţia Pământului a capturat satelitul rătăcitor pierdut de Venus, scrie Agerpres.

Această idee contrastează cu teoria general acceptată de majoritatea astronomilor care susţin că Luna s-a format în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, în urma ciocnirii dintre Pământ şi o planetă mai mică. Ipoteza acestui impact gigantic are însă şi puncte slabe, la fel ca mai toate teoriile despre formarea satelitului nostru natural ce au fost aduse în discuţie cu ocazia conferinţei „Originea Lunii”, organizată de Royal Society din Londra.

„Cred că o informaţie cheie pentru a înţelege Luna este aceea că Venus nu are niciun satelit natural şi, cu siguranţă, trebuie să studiem mai mult această planetă„, a comentat Dave Stevenson, profesor de ştiinţe planetare la Institutul Tehnologic din California, cel care a adus în discuţie această ipoteză surprinzătoare privind originea Lunii. Stevenson a precizat că iniţial era adeptul teoriei general acceptate, cea privind impactul dintre Pământ şi o altă planetă, dar această teorie nu poate răspunde tuturor întrebărilor.

Teoria „capturării Lunii” presupune că Pământul şi-a folosit atracţia gravitaţională pentru a atrage pe orbită un corp spaţial preformat, transformându-l într-un satelit. O problemă pentru această teorie este faptul că, din punct de vedere geochimic, compoziţia Lunii este foarte asemănătoare cu cea a Pământului. Analizele rocilor lunare aduse pe Pământ prin misiunile Apollo, ale NASA, au demonstrat că rocile selenare au o compoziţie izotopică foarte similară cu cele de pe Pământ.

Alte articole

Ziua va ajunge să aibă 25 de ore. Când va avea loc și cum se explică acest fenomen

Eclipsă totală de „Lună Sângerie”, duminică, 7 septembrie. Spectacolul cosmic este vizibil și din țara noastră!

Recunoscând această dificultate a noii teorii, Alex Halliday, profesor la Oxford University, remarcă totuşi unele părţi interesante ale noii idei. „Motivul pentru care această teorie este interesantă este că Pământul şi Venus sunt foarte asemănătoare. Cele două planete au o masă similară şi foarte mulţi planetologi sunt de părere că aceste planete s-au format într-un mod similar. Deci, în condiţiile în care Pământul şi Venus sunt nişte planete surori, de ce Pământul are un satelit natural, iar Venus nu are?”, se întreabă el. Teoria lui Stevenson răspunde acestei întrebări, remarcă Halliday.

Teoria capturării se va confrunta cu problema explicării similarităţilor geochimice dintre Pământ şi Lună, recunoaşte la rândul său Stevenson. Însă dacă oamenii de ştiinţă vor putea analiza roci de pe Venus şi dacă şi acestea se vor dovedi foarte similare cu cele de pe Pământ, atunci acest lucru ar reprezenta un argument în favoarea teoriei lui Stevenson.

„Nu putem înţelege planetele telurice dacă nu o înţelegem pe Venus şi, pentru moment, nu ştim nimic despre caracteristicile izotopilor de pe Venus. De asemenea, sunt de părere că, pentru a testa felul în care înţelegem originea Lunii, trebuie să aflăm şi dacă nu cumva Venus nu a avut şi ea o lună”, a susţinut Stevenson.

Dacă planeta Venus a avut în primă instanţă o lună pe care apoi a pierdut-o, care este explicaţia naşterii acestei luni în primă instanţă? Spre deosebire de cazul Pământului, formarea unei luni în jurul planetei Venus s-ar fi produs mult mai devreme, la puţin timp după naşterea sistemului solar, conform lui Stevenson.

Revenim astfel la teoriile despre formarea Lunii şi încercăm să le aplicăm la cazul lui Venus. Această planetă ar fi putut să se aleagă cu un satelit după un impact catastrofal produs mult mai devreme, iar apoi şi-ar fi pierdut satelitul fie în urma unei alte coliziuni care a aruncat-o de pe orbită, fie în urma evadării de sub influenţa gravitaţională venusiană. Această ultimă variantă presupune trecerea unui obiect astronomic mare prin apropierea planetei Venus, obiect care a expulzat satelitul de pe orbita sa obişnuită.

Sean Solomon, directorul Observatorului Lamont-Doherty, aparţinând Universităţii Columbia, reaminteşte că, până la obţinerea unor dovezi clare, toate scenariile cu privire la originea Lunii rămân deschise, inclusiv această ultimă teorie despre satelitul pierdut de planeta Venus.

„Chiar şi în cazul teoriei producerii unui impact catastrofal, nu cunoaştem originea obiectului de impact. Ar fi putut fi o protoplanetă, ar fi putut fi o altă lună sau un alt obiect smuls din câmpul gravitaţional al planetei sale de origine, sau ar putea să fie vorba despre un asteroid extraordinar de mare. Toate aceste scenarii sunt încă deschise”, a concluzionat el.