Maimuţele cunosc arta conversaţiei: Aşteaptă ca interlocutorul să termine ce are de spus

Cercetătorii au înregistrat sunetele maimuţelor în timp ce strigau unele la altele, din spatele unei cortine. Fiecare animal striga, după care aştepta ca celălalt să răspundă, înainte de a striga din nou. Rezultatele sugerează „un traseu evolutiv alternativ” pentru modul de conversaţie al oamenilor, scrie Mediafax.

Să aştepti ca interlocutorul să termine ce are de zis înainte de a-i răspunde este esenţial pentru ca schimbul de informaţii să fie unul corect şi pare un fapt banal în conversaţia umană. Cu toate acestea, la originea acestei acţiuni nu par să stea cele mai apropiate „rude” primate ale oamenilor – cimpanzeii.

Cimpanzeii nu sunt foarte vocali şi tind să folosească gesturi pentru a comunica. Deci este unanim acceptat că aceste gesturi reprezintă fundaţia pentru cooperarea intrinsecă în comunicarea umană.

Dar, doctorul Asif Ghazanfar, de la Princeton University, a căutat dovezi ale unui traseu vocal pentru această cooperare, analizând schimburile vocale la saguin. Acesta a explicat că a ales această specie de maimuţă, întrucât este foarte vocală spre deosebire de cimpanzei.

Ghazanfar a precizat că aceste maimuţe au două caracteristici de bază, care se regăsesc şi la oameni. „Sunt animale cooperante, astfel că se ajută reciproc de îngrijirea puilor lor. Aceasta este o caracteristică importantă, pentru că duce la o sociabilitate mai bună, ceea ce înseamnă că animalele, la fel ca oamenii, au comportamente care aduc beneficii celor din jur”, a mai spus Ghazanfar.

Daniel Takahashi, cel care a condus cercetarea, a înregistrat maimuţele strigându-se unele pe altele din colţuri opuse ale camerei. Animalele erau separate de o cortină, astfel că se puteau auzi, însă nu se puteau vedea. Înregistrările au arătat că maimuţele au aşteptat cam cinci secunde după ce interlocutorul a terminat de vorbit pentru a răspunde, ceea ce înseamnă că urmează „regulile nescrise ale etichetelor conversaţionale”.

Asif Ghazanfar a explicat că există două idei pentru care animalele urmează aceste reguli. „Una dintre ele este aceea că dacă eşti în afara câmpului vizual al membrilor grupului şi vrei să stabileşti o legătură cu altul, tot ce ştii este că vei stabili o legătură doar dacă răspunsul lui este condiţionat de al tău”, a explicat Asif Ghazanfar. „Şi o altă ipoteză este că aceste apeluri dintre ei ar putea avea un conţinut informaţional”, a mai spus Asif Ghazanfar.

Ghazanfar a mai spus că schimburile conversaţionale dintre oameni ar putea să fi evoluat printr-un traseu similar – deşi pe o latură paralelă a arborelui evolutiv.

Echipa de cercetători speră să descopere mai multe despre conversaţia umană şi de ce uneori aceasta eşuează. „Investigăm în prezent cum experienţele din primele stadii de viaţă la saguin – inclusiv cele din uter şi chiar şi interacţiunile vocale dintre părinte şi copil – pot face lumină în ceea ce este greşit în tulburările de comunicare la oameni”, a spus Ghazanfar.