Europa va lansa trei sateliţi spaţiali pentru studierea câmpului magnetic terestru

În timp ce câmpul gravitaţional poate fi pus în evidenţă cu un simplu măr, „câmpul magnetic terestru nu se vede şi totuşi este peste tot în jurul nostru şi ne protejează mai ales de vântul solar” şi de particulele lui, explică Mioara Mandea, expert CNES, agenţia spaţială franceză, asociată la proiectul Swarm, scrie Agerpres.

De când a fost localizat cu precizie de James Ross, în 1831, în Marele Nord canadian, polul nord magnetic s-a mişcat în permanenţă, deplasările sale accelerându-se uneori semnificativ din motive puţin cunoscute. Din secolul al XIX-lea până în 1980, polul nord magnetic se mişca destul de încet (sub 10 km pe an) spre Siberia, însă viteza a crescut ulterior, ajungând la aproape 60 km anual în anii 1990, după care s-a stabilizat.

Polul nord magnetic a parcurs în total, din 1831 până în 2007, aproape 2.000 km spre nord-est. Câmpul magnetic terestru, pe care misiunea Swarm urmează să îl măsoare cu trei sateliţi, este extrem de variabil atât în spaţiu, cât şi în timp. De-a lungul istoriei s-a inversat chiar de câteva ori, în mod neregulat, dar în medie o dată la 200.000 de ani.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În prezent, intensitatea câmpului magnetic terestru scade destul de repede (s-a redus cu circa 6% într-un secol), însă rămâne mult mai mare decât ceea ce se înregistrează înaintea unei inversări, proces ce necesită câteva mii de ani.

Contrar polilor geografici, polii magnetici nord şi sud – punctele de pe suprafaţa terestră în care câmpul magnetic este absolut vertical – nu se situează în puncte diametral opuse de pe glob. Polul magnetic nord se află în prezent la peste 85 grade latitudine (faţă de polul nord geografic), în timp de polul magnetic sud se află la doar 65 grade latitudine sudică, în dreptul bazei franceze Dumont d’Urville din Antarctica.

Pentru o orientare precisă cu busola – care nu se strică niciodată, ca un GPS sau un instrument radio – este necesară o hartă recentă. Datele strânse de sateliţii Swarm vor contribui la actualizarea hărţilor, utilizate îndeosebi în aviaţie şi navigaţie, dar şi la cele folosite în multe aplicaţii zilnice, cum ar fi busolele smartphone-urilor. Cartografia este cu atât mai importantă cu cât busola nu arată nordul geografic, ci pe cel magnetic, care se deplasează foarte repede.

Graţie datelor ce se vor strânge cel puţin patru ani de la sateliţii Swarm, oamenii de ştiinţă speră să înţeleagă mai bine evoluţia câmpului magnetic şi mai ales ‘anomalia din Atlanticul de Sud’, zonă situată deasupra Braziliei, unde câmpul magnetic este deosebit de slab şi continuă să scadă rapid, din motive necunoscute.