Sistemele binare formate din găuri negre şi stele ar putea fi frecvente în Calea Lactee

Steaua masivă cu nume de catalog MWC 656 făcea parte dintr-un sistem binar de stele, însă steaua companion s-a prăbuşit în sine după ce şi-a epuizat combustibilul nuclear, în ultimele etape ale vieţii sale, transformându-se într-o gaură neagră, conform studiului publicat în ultimul număr al revistei Nature, citat de Agerpres.

În mod surprinzător, această gaură neagră este tăcută, adică nu emite raze X, radiaţii care ar putea să-i trădeze existenţa, ceea ce explică de ce nu a fost descoperită până în prezent.

„Este important să amintim că singurul alt sistem binar stea – gaură neagră despre care avem informaţii, din galaxia noastră, este Cyg X-1, care emite puternice radiaţii X”, a comentat coordonatorul acestui studiu, Jorge Casares de la Instituto de Astrofisica de Canarias, din Insulele Canare. „Descoperirea noastră sugerează că în Univers ar putea exista mult mai multe stele având drept companioni găuri negre în sistem binar„, a mai adăugat el.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Multe stele de tipul lui MWC 656, au companioni cunoscuţi – de cele mai multe ori stele neutronice, mici şi extrem de dense, fantome ale unor foste stele care au explodat în supernove.

Alte articole

Tensiune maximă la Survivor 2026. Eliminare-surpriză duminică!

Cristian Mungiu le dă „o palmă” guvernanţilor: E un pic stânjenitor că 20 de ani după ce am luat primul Palme d’Or ne-ntoarcem şi noi nu avem încă o sală de premieră în care să prezentăm filmul ăsta în Bucureşti

Steaua MWC 656 se află la aproximativ 8.500 de ani lumină de Pământ şi este de 10 – 16 ori mai masivă decât Soarele. Această stea se roteşte cu o viteză estimată la 1,08 milioane de km/h în jurul propriei axe, sub influenţa găurii negre din sistemul binar, ejectând materie incandescentă din zona ecuatorului, materie care formează un disc în jurul stelei.

Folosind telescoapele optice de la Observatorul Roque de los Muchachos din Insulele Canare, Jorge Casares şi echipa sa au studiat emisiile acestui disc circumstelar. Cercetătorii au identificat şi o serie de emisii optice despre care au ajuns la concluzia că provin din ‘discul de acumulare’ din gaz şi praf cosmic ce este absorbit de o gaură neagră din vecinătate.

Analiza acestor emisii indică faptul că această gaură neagră este de 3,8 până la 6,9 ori mai masivă decât Soarele. Astfel ei au încadrat acest obiect cosmic la categoria găurilor negre cu masă stelară, rezultate în urma imploziei stelelor.

De obicei găurile negre care consumă materie emit radiaţii X de mare intensitate. Acest fenomen nu se produce însă în sistemul binar al stelei MWC 656 sistem, probabil pentru că steaua respectivă se învârte mult prea rapid în jurul propriei axe.

‘Absenţa emisiilor de radiaţii X din acest sistem reprezintă dovada că materia stelară nu este înghiţită de gaura neagră. Mai degrabă ea este reţinută în cadrul discului de acumulare’, conform unui comentariu scris de astrofizicianul Virginia McSwain, de la Lehigh University, Pennsylvania, comentariu publicat de Nature alături de acest articol.

Sistemul binar al stelei MWC 656 ar putea însă să fie doar vârful aisbergului, astfel de perechi ‘tăcute’ stea – gaură neagră putând fi frecvente în Univers. Astronomii vor putea să descopere şi altele astfel de sisteme binare, acum când ştiu ce trebuie să caute, conform Virginiei McSwain.

Conform teoriei, astfel de sisteme binare stea – gaură neagră ar trebui însă să fie extrem de rare din două motive. Fie cele două stele ajung să fuzioneze înainte de formarea găurii negre, fie sistemul binar este distrus de explozia uneia dintre stele, intrată în stadiul de supernovă.