Cine vrea să trăiască mult trebuie să evite singurătatea şi să facă mişcare

„O persoană în vârstă care se simte extrem de singură riscă cu 14% mai mult să moară prematur. Impactul este la fel de nefast ca în cazul defavorizării sociale”, spune John Cacioppo, profesor de psihologie la Universitatea din Chicago, după ce a analizat mai multe studii ştiinţifice publicate în 2010. El şi-a prezentat concluziile la conferinţa anuală a Asociaţiei americane pentru avansarea ştiinţei de la Chicago, scrie Agerpres.

Cercetările, desfăşurate pe circa 20.000 de persoane, arată faptul că sentimentul de singurătate extremă se asociază cu somn întrerupt, tensiune arterială ridicată, o alterare a celulelor imunitare şi înmulţirea stărilor depresive. La singurătate se adaugă adesea o viaţă sedentară, factor care contribuie evident la slăbirea stării de sănătate.

Exerciţiile fizice, nu exagerate, ci doar mersul pe jos în pas vioi, pot reduce cu aproape jumătate riscurile cardiovasculare şi dezvoltarea bolii Alzheimer. Activitatea fizică frânează şi îmbătrânirea normală a creierului la vârstnici, a spus AFP Kirk Erickson, profesor de psihologie la Universitatea din Pittsburgh, participant la aceeaşi conferinţă.

Odată cu vârsta, creierul se micşorează , iar activitatea fizică permite îmbunătăţirea funcţionării cerebrale generale şi creşterea volumului hipocampului cu 2%, ceea ce întârzie îmbătrânirea cerebrală cu unul-doi ani, adaugă profesorul citat, după un studiu efectuat pe 120 de persoane de peste 65 de ani.

Alte articole

Ce este mișcarea „Un partid pentru Călin Georgescu”, grupul care vrea înființarea unei formațiuni politice pentru susținerea suveranistului. Analist: „Se vrea independent și cumva deasupra tuturor”

Studiu Oxford: „Singurătatea, aceleași efecte ca fumatul a 15 ţigări pe zi”

„Creierul continuă să se modifice cu vârsta – este ceea ce demonstrează studiul’, arată cercetătorul. ‘Deşi creierul are tendinţa să se micşoreze odată cu vârsta, procesul nu pare chiar fatal, iar activitatea fizică pare perfectă pentru a profita de plasticitatea cerebrală”, adaugă Kirk Erickson.

El a recunoscut în schimb că cercetătorii nu au putut determina deocamdată frecvenţa, durata şi intensitatea care să ducă la un răspuns optim al creierului. ‘Am aflat multe despre acest fenomen, dar rămâne încă un drum lung de parcurs în cercetările noastre’, a admis psihologul.

Din păcate, destul de puţini vârstnici fac mişcare fiindcă sedentarismul a devenit normă în viaţă. ‘Avem însă tot mai multe studii despre îmbătrânire şi marele public învaţă tot mai mult să îmbătrânească mai bine’, încheie psihologul.