Economistul-şef al BNR consideră puţin probabilă intrarea României în zona euro în următorii 10 ani

„La sfârşitul anului trecut, PIB/ locuitor în România ajustat la paritatea puterii de cumpărare era de 50% din media UE.Ţările cele mai sărace care au fost primite până în prezent în zona euro au fost Estonia, în 2011, cu un PIB-locuitor ajustat de 66% din media UE şi Letonia în 2014, cu un PIB/ locuitor ajustat de 60% din media UE. Este puţin probabil ca zona euro să-şi deschidă porţile unui stat-candidat având un PIB/locuitor mai mic decât nivelurile amintite, deoarece ar însemna să îşi creeze probleme şi să creeze probleme şi statului respectiv”, a afirmat Lazea, care a precizat că acestea sunt opiniile sale şi nu angajează BNR, potrivit Agerpres.

Guvern: România îndeplineşte în 2014 toate criteriile de aderare la Zona Euro. Ţinta EURO – 2019

Pentru a ajunge la 60% din media UE la PIB pe locuitor ajustat, a arătat Lazea, România ar trebui să crească timp de nouă-zece ani cu 2 puncte procentuale mai mult decât media europeană.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

De exemplu, atunci când UE îşi va relua ritmul mediu de creştere de 1,5% pe an, România va trebui să crească sustenabil cu minim 3,5% pe an.

Alte articole

Mugur Isărescu avertizează: „Nu ne așteptăm la o revenire rapidă a creșterii economice”. Puterea de cumpărare a românilor își continuă declinul

Alertă de la BNR, scad rezervele valutare ale României de la lună la lună

Problema, a adăugat Lazea, este aceea că PIB-ul potenţial al României în condiţiile actuale, aşa cum este determinat de factorii obiectivi care îl compun (capital, forţă de muncă, productivitatea totală a factorilor) este de circa 2% pe an.,

PIB-ul efectiv poate varia cu +/ -1% faţă de PIB potenţial, în funcţie de anul agricol mai bun sau mai slab. Politicile nominale (monetare, fiscală) pot stimula doar temporar o creştere a PIB peste potenţial. Pentru o creştere sustenabilă, de durată, este nevoie de politici în sfera reală a economiei, care să potenţeze cei trei factori de producţie – capital, forţă de muncă, productivitate, a explicat Lazea.

Înainte de criză, România avea un potenţial de creştere a PIB de 5% pe an, care s-a redus la 2% după criză, din cauza reducerii semnificative a investiţiilor străine directe, a scăderii numărului populaţiei apte de muncă, precum şi creşterii modeste a productivităţii.

Isărescu: N-am sfaturi pentru cei cu peste 100.000 de euro. E penibil să dăm sfaturi unui om bogat

Economia a trebuit să se ajusteze la intrări de investiţii medii anuale cu 5 miliarde de euro mai mici în 2009-2013 faţă de 2004-2008. O modalitate de a compensa acest handicap ar fi fost atragerea în totalitate a fondurilor europene, dar de abia în 2013 intrările nete de fonduri europene au atins 4 miliarde euro. Forţă de muncă s-a diminuat semnificativ în acelaşi interval, ca urmare a intrărilor mai mici ale tinerilor care au împlinit 18 ani (253.000 pe an faţă de 364.000 pe an), consecinţă a scăderii natalităţii după Revoluţie. 

Nici la productivitatea factorilor – energointensitate, plăti electronice, calitatea învăţământului – România nu stă mai bine, a precizat Lazea.

În opinia lui Lazea, soluţiile ar fi creşterea absorbţiei fondurilor europene, stimularea rămânerii în cadrul forţei de muncă a persoanelor din categoria de vârstă 65-74 de ani, care sunt capabile şi dornice să muncească, şi investiţiile în învăţământ.