Rămasă în TRECUT: Povestea FASCINANTĂ a femeii care trăieşte ca în anii 1930

Jo Hedwig Teeuwisse are 41 de ani şi locuieşte într-un apartament din centrul Amsterdamului. Ea este proprietara unei firme de consultanţă, „Teeuwisse”, al cărei sediu se află chiar la ea acasă.

Aparent, nimic neobişnuit până acum, cu excepţia faptului că stilul ei de viaţă s-a oprit undeva în anii 1930…

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Printre singurele obiecte moderne pe care le am în casa mea este computerul, de care mă folosesc pentru activitatea mea. Am şi un frigider modern, dar numai pentru faptul că nu mă mai puteam folosi de cel vechi, din anii ’30, care nu mai făcea gheaţă”, dezvăluie femeia.

Alte articole

Amsterdamul introduce cea mai mare taxă turistică din lume. Cât vor plăti în plus cei care vor să viziteze „Veneția Nordului”

Soluția simplă care te scapă de mirosul neplăcut din frigider. Este la îndemâna tuturor

Fascinaţie din copilărie

Obsesia lui Jo Hedwig pentru o epocă apusă, în care nu a trăit, a început în copilărie, în anii 1970. Estetica acelor vremuri nu i-a plăcut şi a încercat să găsească un stil mai frumos. Cu timpul, a început să colecţioneze obiecte vechi care îi plăceau. Primele au fost din anii ’50, dar ulterior, pe măsură ce a aprofundat lecturi de specialitate, a început să colecţioneze obiecte şi mai vechi.

„Ca studentă, casa mea era un amalgam de lucruri vechi, dar cu timpul m-am concentrat asupra a ceea ce îmi doream din aceste lucruri şi m-a hotărât să duc un stil de viaţă asemănător celui al unei femei din clasa de mijloc, din Amsterdam, de la sfârşitul anilor 1930. M-am simţit ca acasă”, a mai mărturisit ea, relatează presa britanică.

Anul său de referinţă a fost 1938, pentru că, în afara faptului că a fost un excelent exemplu al timpurilor respective – „epoca de aur” a arhitecturii, design-ului, modei şi cinematografiei – era şi anul dinainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial şi de invazia nazistă în Olanda.

Apartamentul lui Jo Hedwig se află într-un bloc de locuinţe construit în 1918. Are o sufragerie, un salon, un dormitor, o baie şi o bucătărie. Este un apartament cochet, cu mobilier din anii 1920-1930, este dotat şi cu un şemineu şi un radiou din acele timpuri. Femeia nu are însă televizor.

„Ca să mă asigur că totul este cel puţin ca mai înainte de 1945, astfel încât să redau casei atmosfera acelor timpuri, am făcut o serie de cercetări în istorie, până în cele mai mici detalii ale stilului de viaţă”, a mai dezvăluit ea.

Gospodărie ca în anii ’30

Munca ei nu a fost zadarnică, pentru că recrează exact acea atmosferă a anilor ’30 şi o face să fie extrem de autentică.

Jo Hedwig face curăţenie şi găteşte cu mijloace şi metode din acele timpuri. Astfel, ea are obiecte de veselă intacte, precum şi ustensile de bucătărie din acele timpuri. Pentru curăţenie foloseşte un aspirator din anii 1920, cu care aspiră covoarele, iar podeaua o curăţă cu oţet.

Îşi spală rufele cu mâna, folosind o bucată de săpun preparat după reţetele de-atunci, folosind şi motedele de înălbire tot din acele timpuri, pentru ţesăturile albe. De asemenea, îşi remaiază ciorapii de muselină pe care îi poartă, după moda acelor ani.

„La început, am luat-o ca pe o experienţă, ca să văd cum se făceau toate acestea în trecut, dar după aceea mi-am dat seama că prin aceste metode reuşesc să economisesc o grămadă de bani şi să contribui la protecţia mediului. În plus, nu mai am în casă aparate care să huruie”, a mai spus ea, referindu-se la maşina de spălat, uscătorul şi alte aparate moderne afectate acestor operaţiuni casnice. Şi bucătăria ei este utilată cu mobilier şi ustensile din vremurile de atunci.

Piaţa de vechituri, marea fascinaţie

Femeia îşi petrece dimineţile stând de vorbă cu vecinii, în special cu cei bătrâni, plimbându-şi câinii sau stând cu pisica şi mergând la piaţa de vechituri „de dragul vrenurilor de altădată”.

Dar pentru că mai trebuie să şi muncească, femeia îşi petrece o parte din zi cu laptop-ul în faţă. Această tehnologie este singura acceptată, deoarece vremurile de astăzi au forţat-o să facă acest lucru pentru meseria sa.

Femeia se mai foloseşte de un telefon clasic, din bachelită, introdus în 1931. Nu foloseşte telefonul mobil, nici măcar când vine vorba despre convorbirile ei de afaceri. Seara şi-o petrece ascultând muzică veche, citind reviste sau jucând jocuri de societate cu prietenii ei.

„Încerc să îmbin ce a fost cel mai bine în trecut cu ceea ce este cel mai bine în prezent, pentru a crea un noi mâine”, spune ea, dar fără să fie nostalgică: „Nu mă ascund de realitate. Nu pretind că sunt în anii 1930. Nu ignor nimic din ceea ce se petrece în lumea modernă. În fond, acesta este doar un stil de viaţă”…