Patru erupţii solare puternice produse în ultimele zile dintr-o pată solară de dimensiunea lui Jupiter

Pata solară a primit denumirea de Regiunea Activă 2192 (AR 2192) şi se află pe locul 33 în clasamentul celor mai mari 32.908 pete solare observate din 1874 şi până în prezent, conform oamenilor de ştiinţă de la NASA.

Cum se formează însă astfel de pete solare gigantice? ‘Răspunsul simplu este că nu ştim’, a declarat C. Alex Young, cercetător la NASA, pentru SPACE.com.

„Având în vedere că ne aflăm în apropierea maximului de activitate solară (activitatea solară variază ciclic de la minim la maxim în intervale de câte 11 ani), o cantitate mare de energie magnetică se cumulează în apropierea învelişului exterior al Soarelui, aşteptând să iasă la suprafaţă. Însă dacă ne întrebaţi de ce toată această energie se acumulează într-o singură regiune şi nu apar două sau mai multe astfel de pete, chiar nu avem niciun răspuns”, a mai adăugat el.

Petele solare sunt zone de activitate crescută la suprafaţa Soarelui. Ele apar, de obicei, în zone în care puternicele linii de câmp magnetic solare sunt deformate. Ele sunt mai întunecate pentru că sunt mai reci decât materia din zonele înconjurătoare.

Alte articole

De la instrucția militară, la NASA: Ovidiu Călin s-a întors cu dublu aur din SUA

Cu 15.000 de angajați concediați și tăieri drastice de buget, NASA nu renunță la cel mai ambițios proiect al său – trimiterea omului pe Lună: „SUA vor ajunge înaintea Chinei pe Lună pentru a păstra pacea”

Citeşte şi: Anunţul NASA care a creat panică în întreaga lume: Va fi ÎNTUNERIC total înainte de Crăciun

Această pată solară se manifestă diferit pentru că nu a produs nicio ejecţie coronală de masă (CME) semnificativă în perioada în care se afla îndreptată spre Pământ (în prezent pata se află în spatele Soarelui).

„Ceea ce este foarte curios în cazul acestei pete solare este că a produs multe explozii solare destul de puternice, dar aproape nicio ejecţie coronală de masă demnă de luat în seamă. Nu este ceva nemaiîntâlnit, însă, de obicei, exploziile puternice sunt însoţite şi de ejecţii coronale de masă consistente”, a mai precizat Young.

Ejecţiile coronale de masă îndreptate spre Pământ generează furtuni geomagnetice şi pot afecta activitatea sateliţilor pe orbită şi chiar pot provoca căderi ale reţelelor de transport a energiei electrice la sol. O astfel de ejecţie coronală de masă, produsă de o pată solară mai mare decât AR 2192, a dus la căderea reţelelor de transport a energiei electrice în Quebec, Canada, în 1989, a reamintit cercetătorul de la NASA, potrivit Agerpres.

Această pată solară tocmai a ieşit din câmpul vizual al Pământului, conform Spaceweather.com, dar ar putea apărea din nou, peste două săptămâni, atunci când regiunea în care se află va deveni din nou vizibilă de pe Terra.