Astronomii au descoperit o MATERNITATE STELARĂ în care nu a început încă procesul de formare de noi stele

Acest obiect cosmic, botezat de astronomi „Firecracker” este un nor dens și foarte masiv de gaz molecular și ar putea fi cel mai tânăr exemplu al unui roi globular, sau mai degrabă un proto-roi globular. Milioane de stele se pot forma din materia masată în astfel de roiuri globulare, însă observațiile au indicat că în roiul nou-descoperit nu strălucește încă nicio stea, scrie Agerpres.

Citeşte şi: OBIECT COSMIC MISTERIOS, detectat de astronomi

„Am putea fi martorii unuia dintre cele mai vechi și mai extreme moduri de formare a stelelor din Univers”, a declarat astronomul Kelsey Johnson de la Universitatea Virginia din Charlottesville, coordonatorul echipei care a realizat această descoperire.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Acest obiect (cosmic) cu totul remarcabil pare să fi ieșit direct din perioada de tinerețe a Universului. Să descoperi ceva ce are toate caracteristicile unui roi globular dar care încă nu a produs nicio stea, este ca și când ai descoperi un ou de dinozaur pe cale să eclozeze”, a adăugat el.

Alte articole

Ce s-ar întâmpla dacă Pământul s-ar opri din rotație pentru o secundă? Pare de neconceput, dar totuși nimic din ce știm despre planetă nu ar mai fi la fel!

Solstițiul de iarnă 2024. Când va fi cea mai scurtă zi a anului, ce fel de spirite ajung atunci printre oameni

Roiurile globulare sunt prezențe comune în Univers — Calea Lactee conține peste 150 astfel de maternități stelare cunoscute și ar putea ascunde multe altele care încă nu au fost descoperite. Pe măsură ce acești nori denși de gaz formează noi stele, căldura și radiațiile emise de aceste stele modifică mediul din jurul lor, devenind dificil pentru astronomi să înțeleagă condițiile din roiul globular dinainte de aprinderea acestor prime stele.

Kelsey Johnson și echipa sa au folosit observatorul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) pentru a studia o celebră pereche de galaxii aflate în interacțiune, NGC 4038 și NGC 4039, cunoscute și drept galaxiile Antennae, aflate la aproximativ 50 de milioane de ani lumină distanță. Forțele imense generate de cele două galaxii aflate în curs de ciocnire declanșează procese de nașteri stelare în secvențe rapide.

Într-o anumită regiune însă, cea botezată „Firecracker” de către astronomi, procesul de formare stelară nu a început încă. Acest lucru le permite astronomilor să studieze condițiile originare care au dus la formarea acestor roiuri masive.

„Până acum, norii cu un astfel de potențial au fost văzut doar în perioada lor de adolescență, după ce primele stele din cadrul lor erau deja aprinse. Acest lucru înseamnă că acele condiții originare ale maternității stelare au fost deja modificate. Pentru a înțelege cum se formează roiurile globulare, trebuie să vedem începuturile”, a susținut Johnson.

Dacă majoritatea roiurilor globulare s-au format acum aproximativ 12 miliarde de ani, atunci când au apărut și primele galaxii, o mică parte dintre ele s-au format mai recent, în urma ciocnirilor dintre unele galaxii. Fereastra de formare este relativ scurtă, roiurile globulare începând să producă stele în interval de câteva milioane de ani după apariție. Astfel de nori masivi de gaze moleculare sunt rari, putând fi împrăștiați de atracția gravitațională a altor corpuri aflate în apropiere.

Rata de supraviețuire pentru un roi globular tânăr este foarte mică, de aproximativ 1%. Diferite forțe interne și externe duc la destrămarea acestor nori, rezultatul fiind fie roiuri deschise, așa cum sunt Pleiadele, fie roiuri dezintegrate complet ce devin parte a haloului galactic.

Citeşte şi Fenomenul care a speriat NASA: Soarele este DE CINCI ORI mai mare

Oamenii de știință sunt însă optimiști că roiul globular Firecracker va supraviețui. Acest roi globular conține o masă de gaz molecular de peste 50 de milioane de mase solare și ar putea fi suficient de dens pentru a rezista influențelor gravitaționale și pentru a începe procesul de formare de noi stele.

Acest studiu a fost acceptat pentru publicare într-un număr viitor al revistei Astrophysical Journal.