Poveste adevărată: „Am o căsnicie de faţadă şi o relaţie extraconjugală bolnavă”

„Diferența de vârstă între mine și soțul meu este de 20 de ani. Când ne-am căsătorit el era divorțat după o căsnicie de 20 de ani de care se săturase. Eu aveam 25 de ani și credeam că el este bărbatul vieții mele.
Acum, după zece ani de căsnicie, un copil și o afacere pornită împreună îmi dau seama că nu ne mai leagă nimic altceva în afară de actul de căsătorie, copilul și afacerea. Ca bărbat nu-mi mai spune nimic, nu-mi inspiră nimic, nu mă mai atrage.

Spre deosebire de mine, el care a mai trecut printr-o căsnicie, știe să recunoască aceste semne și-mi cere adesea explicații pentru stările proaste prin care trec. Eu nu mi-am dat seama multă vreme ce mi se întâmplă. Credeam că așa sunt toate căsniciile: pozezi în cuplul perfect pentru ceilalți, dar acasă fiecare-și vede de ale lui.

De un an de zile dormim separat, nu mai avem relații intime și sinceră să fiu nici nu-mi mai doresc ceva de la el, decât să continue această șaradă fără complicații. Numai că el nu vrea asta. El încă mă dorește, încă mă iubește și este nervos și nemulțumit că pentru mine sentimentele s-au terminat.
Îmi spune că se vede în mine pe el însuși acum 15 ani când se săturase de prima lui căsnicie.

Când am avut această primă discuție cu el m-a luat la sigur că am pe altcineva, și m-a amenințat că dacă află cine e, e în stare să facă moarte de om. Mi s-a părut exagerat, mai ales că nu aveam pe nimeni la acel moment. Ulterior m-am îndrăgostit, într-adevăr, de un tip mai tânăr decât mine, cu care momentan nu am nicio relație fizică, ci sunt doar flirturi sporadice, atunci când reușim să ne întâlnim. Ba chiar pot să spun că și relația cu el este un pic bolnavă, pentru că el își dorește mai mult, a renunțat, pentru mine, la relația pe care o avea, și mă tot presează să iau o decizie. Iar eu sunt incapabilă s-o fac.

Alte articole

Andreea Esca, dezvăluiri din căsnicia de 25 de ani cu Alexandre Eram: „Ne susținem și ne admirăm reciproc”

Monica Tatoiu, dezvăluiri sincere despre momentele în care căsnicia ei s-a clătinat: „De multe ori am vrut să divorțez”

Îmi doresc să merg mai departe cu el, dar adevărul e că mi-e frică deocamdată. Mi-e frică de reacțiile posibile ale soțului meu, dar și de o escaladare a situației care momentan este staționară. Realitatea e că după ce am cântărit situația mi-am dat seama că nu are nicio logică să divorțez. Orice relație de amor are un termen de valabilitate, chiar dacă acum mi-aș abandona familia și afacerea, nu există garanția că a doua căsnicie – presupunând că aș ajunge să mă căsătoresc cu celălalt – nu va avea același parcurs. Deci de ce să fac acest schimb, doar pentru că acum, temporar, am o atracție pentru celălalt pe care, la vremea lui, am avut-o și pentru soțul meu?

Pe de altă parte, viața mea de familie a început să mă nemulțumească, goliciunea și tristețea încep să mă apese și sunt nefericită. Dar îmi e clar că nu-mi pot lipsi copilul de tată, și nici nu vreau să renunț la afacerea mea. Luatul de la 0 o fi romantic, dar nu mă tentează. Am devenit comodă și am anumite pretenții.
Cred că soțul meu încă nu știe toate astea, și așeaptă ca eu să-mi revin sau să se schimbe ceva în starea mea, în timp ce eu sunt sigură că ceea ce simt acum pentru familia mea este ireversibil.

Mă aflu într-un blocaj emoţional și faptic din care nu știu cum să ies și dacă voi avea vreodată curajul s-o fac. Rostul scrisorii mele este acela de a afla dacă mai există astfel de situații, dacă și în alte familii există această stare de gol pe care cei doi parteneri o maschează în spatele unei căsnicii „normale”? Pentru că dacă asta e realitatea din spatele fiecărei căsnicii lungi înseamnă că nu am nicio decizie de luat. Trebuie doar să trăiesc cu viața mea, așa cum este acum.