CALENDAR ORTODOX 2015: Ce sfinţi sunt sărbătoriţi miercuri

Sărbători religioase 21 octombrie

Ortodoxe 
Sf. Cuv. Mărturisitori: Visarion și Sofronie; Sf. Mc. Oprea; Sf. Preoți Mărturisitori: Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel; Sf. Cuv. Ilarion cel Mare

Greco-catolice 
Cuv. Ilarion cel Mare; Cuv. Ursula

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Romano-catolice 
Ss. Ursula și îns., m.; Celina; Ilarion, abate

Alte articole

Calendar ortodox 13 iulie 2026. Este mare sărbătoare în prima zi din săptămână. Mulți români au astăzi ziua de nume. Rugăciunea pentru liniște în familie

Calendar ortodox 12 iulie 2026. Praznic mare astăzi. Multe românce își sărbătoresc ziua de nume

Sfinții Cuvioșii Mărturisitori Visarion, Sofronie și Sfântul Mucenic Oprea; Sfinții Preoții Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel sunt pomeniți de Biserica Ortodoxă Română în data de 21 octombrie.

Apărătorii Bisericii Ortodoxe din Transilvania, împotriva unirii cu Roma (1698-1701), aceștia au fost trecuți în rândul sfinților de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române pentru viața lor de martiri, apărători și mărturisitori ai credinței ortodoxe.

Marile frământări pentru apărarea Ortodoxiei au început în 1744. Atunci Visarion Sarai, călugăr, originar din Bosnia, în drumul său prin Transilvania, a făcut un popas la Lipova, unde a ridicat o cruce pe culmea din apropierea orașului, de unde predica mulțimilor de credincioși, pe care îi îndemna să nu asculte de preoții uniți. De la Lipova s-a îndreptat spre Dobra (Hunedoara), apoi spre Deva și Orăștie. Pretutindeni era întâmpinat de mulțimi de credincioși, iar el predica tuturor, îndemnând la păstrarea rânduielilor tradiționale ortodoxe. Îndreptându-se către Sibiu, a fost arestat de autorități și supus unui lung interogatoriu, după care a fost trimis în închisoarea din Deva. Peste un timp, a ajuns în celebra temniță de la Kufstein (Munții Tirolului), unde a și murit.

Lupta începută de Visarion a continuat, îndeosebi în rândurile credincioșilor din jurul Sibiului. În toamna anului 1748, sătenii din Săliște au trimis la Viena pe consăteanul lor, Oprea Miclăuș, pentru a prezenta Curții un memoriu, în numele mai multor sate, prin care cereau să fie lăsați în vechea lor credință. Cercetarea plângerilor românilor a fost făcută de guvernatorul Transilvaniei, timp în care în satele ce înaintaseră memoriul au fost aduse două companii de soldați austrieci și menținute mai bine de un an. Această situație i-a făcut pe credincioșii din aceste părți să trimită o nouă delegație la Viena, în frunte tot cu Oprea Miclăuș. Împărăteasa Maria Tereza a dispus însă întoarcerea lor acasă, cu ordinul de a-și ține pe mai departe preoții uniți.

La începutul anului 1752, a fost redactat un nou memoriu Curții din Viena, care a fost dus de preotul Moise Măcinic din Sibiel, împreună cu Oprea. Însă, în loc să primească un răspuns la solicitările lor, cei doi au fost arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein, unde și-au sfârșit viața ca martiri, mărturisitori și apărători ai credinței ortodoxe.

Câțiva ani mai târziu, în 1756, în fruntea acțiunii de apărare a Ortodoxiei din Transilvania se afla preotul Ioan din Galeș. În același an, episcopul Petru Pavel Aron informa guvernatorul că acest preot face agitații împotriva Unirii. Ca urmare a acestei acțiuni, a fost arestat și întemnițat la Sibiu. Imediat după aceasta, împărăteasa a ordonat să fie închis pe viață în temnița de la Devei, iar mai târziu a fost mutat și el la Kufstein.

Constatând că toate memoriile și încercările lor au rămas fără rezultat, credincioșii ortodocși au ales ultima cale în vederea dobândirii libertății religioase, și anume răscoala împotriva uniației. Ea a fost condusă de preotul călugăr Sofronie din satul Cioara (Alba). În 1760, a convocat o adunare de preoți și credincioși care au întocmit memorii către împărăteasă și guvernul Transilvaniei, prin care cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor și eliberarea celor închiși pentru credința ortodoxă. În același an, ei au năvălit asupra Blajului, episcopul unit Petru Pavel Aron fiind nevoit să se refugieze la Sibiu.

Mișcarea s-a extins cu repeziciune în toată Transilvania, ajungând până în Sătmar și Maramureș, unde circulau proclamații de la Sofronie. Sofronie a început o vastă acțiune de organizare a Bisericii Ortodoxe, ajutat de nenumărați preoți. Pretutindeni unde mergea convoca așa numitele ”sinoade”, în care îndemna la păstrarea credinței. Cel mai important dintre acestea a fost cel din 1761, la care au fost redactate 19 puncte și înaintate guvernului Transilvaniei.

Mare parte dintre aceste puncte stabileau măsurile de organizare a bisericii și de întărire a vieții moral-duhovnicești. Împărăteasa Maria Tereza l-a trimis pe generalul Bukov, în calitate de comandant al forțelor militare din Ardeal, să înăbușe răscoala. Prin superioritatea numerică a armatei și prin forțele de care dispunea, generalul Bukov a reușit anihilarea acțiunilor de revenire la Ortodoxie și a pornit o vastă acțiune de distrugere a mănăstirilor și schiturilor din Transilvania, unde credea că se ascund conducătorii răsculaților. Totodată, a silit nenumărate sate să treacă sau să revină la uniație. În aceste condiții vitregi, Sofronie a trecut în Țara Românească și s-a stabilit la Schitul Robaia.