Îngerul în uniformă militară, sprijin pentru familii nevoiaşe. Un caporal îşi împarte salariul cu oamenii săraci

Eliza-Elena Sapunaru, caporal clasa a III-a la Batalionul 300 Sarmis, s-a nascut într-o zi de primăvară în 1985, în Pitesti, judeţul Arges. Crescută într-o familie unde ordinea şi disciplina erau literă de lege, tatăl ei fiind poliţist, Eliza a visat întotdeauna să ajungă într-o zi să poarte uniformă. Dupa ce a terminat liceul, Eliza a sustinut examenul de admitere pentru o cariera militara.

„Mi-am zis ca si o fata poate reusi intr-o lume a barbatilor. Am promovat examenul, am facut un modul de pregatire si am primit repartitie in Bucuresti. A fost putin greu, pentru ca intre timp am terminat si Facultatea de Drept, dar a fost frumos pentru ca era ce-mi doream”, povesteşte Eliza.

Venitul ei lunar se apropie de un salariu mediu din România, ceea ce nu înseamnă mult, şi, totuşi, îl împarte din suflet cu oricine se află într-o situaţie dificilă.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Am inceput sa ajut acum trei ani de zile, când bunicul meu s-a îmbolnăvit şi a fost internat la secţia de oncologie a unui spital din Piteşti. Mergand la el în vizită, am văzut oameni grav bolnavi, tineri şi bătrâni. Când am văzut că oamenii mâncau în pat am cumpărat 2 mese si 8 scaune”, a povestit Eliza.

În acel moment a încolţit gândul că poate cineva, undeva, mai are nevoie de ajutorul ei.

Prima familie ajutată de Eliza a fost familia BRATU din judetul Olt.

„Este si una dintre familiile mele de suflet. Are cinci membri: Valentina în vârstă de 14 ani, George -7 ani, Alexia – 3 ani, mama si bunica. Trăiesc din 700 de lei, alocaţiile copiilor si ajutorul social. Bunica nu are pensie, mama nu a lucrat. Pentru a suplini veniturile, bunica munceste cu ziua in sat”, a povestit tânăra.

Eliza i-a ajutat cu alimente, haine şi jucării. Când a implinit Valentina 14 ani, i-a făcut ziua la Bucureşti. Au fost în mall, au cumpărat tort şi pentru o zi, copila a uitat toate suferinţele.

A urmat familia Necula din Bucuresti, formata din patru membri: doi copii crescuti de mama si bunica. Sunt săraci lipiţi, abia au ce mânca de la o zi la alta şi în fiecare zi adorm cu speranţa că într-o zi le va fi mai bine. Într-o casă dărăpănată de la marginea Capitalei îşi duc traiul cele patru suflete. Toţi trăiesc cu o pensie de 800 de lei şi două alocaţii. Casa este din chirpici, acoperită cu cartoane, pereţii sunt găuriţi, uşile abia stau în tâţăni, iar prin ferestre şuieră vântul nervos. Dezolant, cutremurător, nedrept… o viaţă chinuită, doi copii pedepsiţi fără nicio vină. VEZI AICI POVESTEA LOR

Unul din cazurile sociale care a impresionat-o cel mai mult este cel al familiei Gheorghe, descoperit în urma unui reportaj. Tatal are fibroza pulmonara si respira cu ajutorul unui aparat. Este intubat 18/24 ore. Are plamanii uscati, ca un burete si aparatul il ajuta sa respire. Eliza i-a ajutat cu alimente, haine şi jucarii.

Familia Cojocaru, din judeţul Olt, este formată dintr-o mamă singură şi doi copii cu vârsta cuprinsă între 2- 5 ani. Trăiesc din ajutorul social şi alocatiile celor mici. Eliza le-a întins o mână de ajutor şi le-a dus hăinuţe, alimente şi jucării.

Doiana Sotir este o bunica in varsta de 66 de ani, care îsi creste singura cei patru nepoti.

Alexandru are 18 ani şi este un baiat foarte inteligent. Deşi pe umerii lui de copil apasă greu problemele familiei, Alex a terminat clasa XI-a cu 9.23 si se pregateste intens pentru admiterea la Academia Tehnica Militara. Andrei are 11 ani, iar gemenii Edi si Rebeca au 6 anisori. Din pacate, Rebeca a fost diagnosticata cu o boala grava, cancer la urechea dreapta. A stat 11 luni bunica internata cu ea, pentru sedintele de chimioterapie. In tot acest timp Alexandru a avut grija de fratii lui. Parintii i-au lasat in grija bunicii si nu au mai dat nici macar un telefon. Pe langa alimente si cele necesare, Eliza a reusit si facă rost de un storcator de fructe pentru Rebeca, ea avand imunitatea scazuta are un regim alimentar strict.

Gina Puflea, in varsta de 46 de ani, are probleme cardiace si multe afectiuni care o obliga sa stea numai in pat. Şi pe ea Eliza a ajutat-o. Când a aflat că Gina trăieşte la limita sărăciei din puţinii bani câştigaţi de soţul ei şofer de meserie nu a putut rămâne indiferentă. I-a întins o mână de ajutor.

„Venitul financiar este salariul sotului, lucreaza ca sofer si pensia soacrei. Soacra o ingrijeste cat timp sotul este la serviciu pentru ca nu se poate deplasa singura. Se descurca greu financiar, pe langa celelalte cheltuieli, are de cumparat si medicamente, taxa facultate a baiatului”, a marturisit Eliza.

Eliza pastrează legatura cu toate familiile si le ajută in continuare pentru ca au nevoie mereu. O face din suflet pentru că aşa consideră ca-i multumeşte lui Dumnezeu pentru tot ce i-a dat.