A murit magicianul fără baghetă. A fost un geniu al muzicii

Pierre Boulez a câştigat de-a lungul carierei nu mai puţin de 26 de premii Grammy şi a fost recompensat cu numeroase distincţii internaţionale de prestigiu, inclusiv cu Ordinul Artelor şi Literelor în rang de Comandor.

Născut pe 26 martie 1925, la Montbrison, în Departamentul Loire, Boulez a absolvit Conservatorul din Paris în 1945, iar la doar 21 de ani devenea directorul muzical al companiei de teatru „Jean-Louis Barrault et Madelaine Renaud”. În acea perioadă a compus o serie de partituri violente, precum două sonate pentru pian şi „Livre Pour Quatuor”, o compoziţie pentru un cvartet de coarde.

Pierre Boulez a dirijat ansambluri muzicale diverse – şi a făcut întotdeauna acest lucru fără baghetă – precum Orchestra din Cleveland (1967-1972), Orchestra Simfonică BBC (1971-1975) şi Filarmonica din New York (1971-1977). De altfel, una dintre particularităţile sale a fost aceea că nu folosea niciodată bagheta în dirijarea orghestrelor, ci doar mâinile goale.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Pierre Boulez a jucat un rol esenţial în dezvoltarea serialismului (curent în muzica contemporană, n.r.), muzicii aleatorii (curent apărut în muzica occidentală în a doua jumătate a secolului al XX-lea, n.r.) şi a muzicii electronice. Aceste implicări ale sale, alături de opiniile sale controversate şi puternic nuanţate, referitoare la evoluţia muzicii, i-au adus porecla de „copil teribil al muzicii franceze”.

Exasperat de atitudinea conservatoare din universul muzical francez, s-a „exilat” la Baden-Baden la începutul anilor 1960. A revenit în Franţa abia în 1974, atunci când preşedintele Georges Pompidou i-a cerut în mod oficial să înfiinţeze IRCAM (Institut de Recherche et de Coordination Acoustique/Musique) şi Ensemble Intercontemporain.

Pierre Boulez a participat la punerea în scenă a unor spectacole de operă intrate în legendă, precum „Ring” – denumit şi „Ringul centenarului” -, montat în colaborare cu Patrice Chéreau la Festivalul Bayreuth din 1976, dar şi premiera mondială a versiunii integrale a operei „Lulu” de Alban Berg, la Palais Garnier în 1979.