Toporaşii, beneficii pentru sănătate

Floarea echinocțiului (Viola odorata), o mică plantă perenă, numită astfel pentru că înflorește în preajma producerii fenomenului astronomic și denumită popular toporaș, violetă, tămâioară, floare domnească, face parte din familia Violaceae, ce cuprinde între 500-600 de specii. Este originară din Europa și din Asia și o putem găsi în păduri și parcuri, însă poate fi, și chiar este, cultivată și în grădini.

Între caracteristicile toporașilor se numără și faptul ca aceștia cresc în grupuri, florile sunt în mod normal de culoarea violet închis sau alb, au un miros aromat-dulce și un pețiol destul de lung. Frunzele sunt în formă de inimă, florile pot ajunge până la o înălțime de circa 3 cm, iar planta se înmulțește prin stoloni.

O caracteristică mai deosebită este că această plantă produce flori atât primăvara, cât și toamna, dar florile sunt diferite. Primăvara florile ei sunt pe deplin formate și parfumate și nu produc nicio sămânță, în timp ce în toamna, aceste flori sunt foarte mici și nesemnificative, ascunse printre frunze, fără miros și produc semințe din abundență. Astfel de plante sunt numite cleistogamous și toate sunt auto-fertilizante, potrivit site-ului botanical.com. Fructul este o capsulă plină cu semințe.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Florile de toporaș conțin: uleiuri volatile, rezine, viola-cvercetina, violamina — o substanță colorată albastră, acid acetil — salicilic, mucilagii, zaharuri, substanțe minerale; frunzele de toporaș conțin: ulei volatil de culoare brună, format din esteri metilici ai acidului salicilic și nonadienol; rizomii și rădăcinile de toporaș conțin: saponozide, un alcaloid — odorantina, uleiuri volatile, principii amare, esteri ai acidului salicilic.

Alte articole

Teodora Stoica se confruntă cu probleme de sănătate după moartea câinelui său. Tânăra spune că a ajuns să își neglizeze complet organismul: „Sistemul meu nervos cedează”

De ce răceala poate fi mai greu de suportat de bărbați. Adevărul despre „gripa bărbătească” și diferențele dintre sistemele imunitare ale bărbaților și femeilor

În scop terapeutic, de la toporaș se folosesc florile, frunzele, rădăcinile și rizomii speciei, cele din urmă se culeg toamna în lunile august-septembrie. Din rădăcina plantei se prepară decoctul de toporași. Toate părțile recoltate și uscate ale plantei se păstrează separat în pungi de hârtie (flori, frunze, rădăcini).

Florile și frunzele au un gust dulceag, mucilaginos și se culeg în martie-aprilie. Părțile aeriene ale plantei și mai ales florile sunt recomandate în tratamentul afecțiunilor căilor respiratorii (bronșită, pneumonie, astm bronșic) datorită proprietăților emoliente, fluidificante și expectorante, ajutând la vindecarea tusei și eliminarea mucozității vâscoase de la nivelul aparatului respirator. Infuzia concentrată de flori (5 lingurițe la o cană cu apă) se poate utiliza ca apă de gură, datorită proprietăților odorizante sau pentru gargarism, în caz de amigdalită. Florile sunt și un bun laxativ.

Frunzele proaspete se pretează atât pentru administrare internă, cât și externă, în special pentru cancerul de colon, gât și limbă. Ele mai prezintă efecte ușor sedative și hipnotice, dovedindu-se de folos în stări de agitație și în caz de insomnie. Pentru a obține aceste efecte, frunzele proaspete sunt infuzate zilnic și consumate ca și ceai. De asemenea, ceaiul de frunze sau de frunze și flori atenuează simptomele specifice migrenelor și ale reumatismului. Extern, medicina populară utilizează frunzele de toporași fierte în oțet, sub formă de cataplasme, în gută, aplicându-se în zonele afectate de această boală.

Rădăcinile și tulpinile sunt un bun vomitiv și purgativ. Părțile subterane ale toporașilor, rădăcini și rizomi, prezintă efecte expectorante, secretolitice, laxative, depurative și hipotensive. Ele ajută la neutralizarea toxinelor din organism și la eliminarea lor pe cale renală și intestinală. Ceaiul de rădăcini și rizomi de toporaș se mai administrează în constipațiile ușoare sau ocazionale, în cazurile ușoare și medii de hipertensiune și în afecțiunile pulmonare. Ca adjuvant, ceaiul din rădăcini de toporași se mai poate utiliza în completarea tratamentelor specifice leucemiei.

Saponozidele, prezente mai ales în părțile subterane ale toporașilor, prezintă efecte ușor hemolizante, conducând, într-o oarecare măsură, la scăderea nivelului eritrocitelor din sânge. În aceste situații, se indică un tratament cu această plantă pentru cel mult 10 zile consecutive dintr-o lună.

În scopul îngrijirii tenului, din flori se poate prepara o loțiune nutritivă, care se potrivește oricărui tip de piele. Loțiunea se obține din fierberea a 500 ml lapte, la care s-a adăugat un pumn de flori de violete. După 15 minute de infuzare, lichidul se strecoară, iar soluția obținută se aplică pe ten cu ajutorul unui tampon.

În anemiile avansate, este bine să se evite recurgerea la această plantă. Preparatele din rădăcină de toporași fiind ușor iritante pentru stomac, nu se indică a fi folosite de către bolnavii de gastrită sau de ulcer gastric.

Citeşte şi A ars o funză de dafin în camera. Iată ce efecte a avut