Cazul BOTNARIU: Declaraţii şocante ale unor imigranţi din Norvegia: A trebuit să ne RĂPIM PROPRIII COPII

„Copiii se sperie când bate cineva la ușă. Ei se tem că vine cineva din nou să-i ia” de acasă, relatează Jaquline, cu ochii umezi, unui reporter AFP, într-o norvegiană ezitantă, problemele sale cu serviciile sociale din Norvegia, țară acuzată că destramă nemotivat familii.

În afară de ajutoarele pedagogice pentru părinți lipsiți de repere, Norvegia nu ezită să preia în grija statului copiii în cazul unor carențe grave în îngrijire sau al unor practici educative considerate violente.

De aici provin și neînțelegerile cu minoritățile etnice care sunt cel mai des ținta aplicării unor astfel de măsuri, pe care unii le califică drept „răpiri de către stat”.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În regatul cu cinci milioane de locuitori, 1.665 de copii au fost retrași din custodia părinților lor în 2014, dintre care 424 unor mame născute în străinătate, potrivit Barnevernet, serviciul de protecție a copilului.

Alte articole

Emily Burghelea a aflat de la un preot că va avea nouă copii. Vedeta spune că se simte pregătită pentru o astfel de provocare: „Sunt cea mai mare bogăție a mea”

Valentina Pelinel, fotografie de familie alături de Cristi Borcea și opt dintre copiii afaceristului. „Vacanțele trec, amintirile rămân”

Jaquline și soțul său, Joe Joseph, originari din Sri Lanka, i-au pierdut pe ai lor fără preaviz la 14 noiembrie 2011, la Bergen, cel de-al doilea oraș ca mărime al țării. În loc să se întoarcă de la școală în acea zi, fiicele lor de 8 și 12 ani și fiul lor de 6 ani au fost plasați de urgență în grija statului ca urmare a unei sesizări anonime care evoca violențe. Legea interzice pedepse corporale, inclusiv bătaia la fund.

Cuplul Joseph — el mecanic, ea asistentă temporară într-o grădiniță — fuseseră acuzați că și-au bătut copii cu un steag sau un băț de lemn și că ar fi folosit apelative precum „răhățel” sau „idiot”, și că l-ar fi rănit pe cel mic cu foarfecele, potrivit documentelor judiciare. Ei nu admit că le-ar fi dat copiilor mai mult decât câteva palme. „Barnevernet are tendința de a pune străinii în aceeași oală. Potrivit lor, pentru că noi nu suntem norvegieni, toți ne batem copiii cu bastoane sau curele„, acuză Jaquline, informează Agerpres.

La capătul unui maraton judiciar, părinții nu au fost condamnați decât la 15 zile de închisoare cu suspendare pentru palme și, considerând că aceste violențe sunt pur „culturale” și „amendabile”, justiția a ordonat ca cei doi copii mai mici să le fie înapoiați „progresiv”.

După șase luni de la sentință, estimând că serviciile sociale sunt în continuare reticente, soții Joseph au părăsit în grabă Bergen cu cei doi copii pentru a se instala la Oslo, lăsând în urmă casa și locurile de muncă. „A trebuit să ne răpim propriii copii”, explică tatăl.

Acest gen de cazuri sunt frecvente și ecoul a depășit granițele Norvegiei. De la Melbourne la București și până în Hawaii, mii de persoane au protestat la 16 aprilie împotriva preluării de către stat a cinci copii ai unui cuplu româno-norvegian, unul dintre copii — un bebeluș de trei luni — întorcându-se ulterior în familie.

Citeşte şi MAE român: În ultimii 5 ani s-au înregistrat 13 CAZURI BODNARIU în Norvegia

Marius și Ruth Bodnariu, membri ai comunității penticostale, sunt acuzați de aplicarea unor pedepse corporale. S-a răspândit însă ideea că ei erau vizați pentru „îndoctrinare religioasă”, iar coreligionarii lor s-au mobilizat masiv din noiembrie 2015.

Nu este întotdeauna ușor să discerni adevărul de minciună, notează AFP. Dacă familiile își pot susține liber apărarea în presă, autoritățile au datoria să rămână rezervate, chiar în fața alegațiilor celor mai fanteziste.

„Se spune că sunt răpiți copii ai părinților străini pentru că vrem să creștem diversitatea genetică a populației. Îmi face rău să citesc astfel de afirmații”, susține Kai-Morten Terning, secretar de stat în Ministerul Copilului, Egalității și Incluziunii Sociale. „Unele critici merită să fie auzite … dar altele sunt pur și simplu răuvoitoare”, adaugă el, relatează Agerpres.

Oficial ultima soluție, plasamentul, nu este decis de Barnevernet ci, la recomandările sale, de un organism colegial, apoi, eventual, de un tribunal. Aceasta nu a împiedicat circa 100 de profesioniști în domeniu (avocați, psihologi, asistenți sociali) să se ridice anul trecut , prin intermediul unei scrisori deschise, împotriva unei „organizații disfuncționale care efectuează numeroase evaluări eronate cu consecințe grave”.

Incidentele iau uneori o turnură (puțin) diplomatică. Președintele ceh Milos Zeman a comparat astfel instituția norvegiană cu „Lebensborn”, sistemul de pepinieră nazist pentru copii.

Relațiile între Norvegia și India au fost astfel mult timp afectate de cazul unui cuplu de indieni care afirmau că cei doi copii ai lor fuseseră luați pentru că ei mâncau cu mâinile și pentru că toată familia dormea în același pat.