Cum a fost furată mişeleşte Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice de la Moscova, în 1980

A XXII-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat la Moscova, în perioada 19 iulie – 3 august 1980. Moscova a fost aleasă în detrimentul oraşului Los Angeles, care avea să găzduiască ediţia următoare. Ediţia din 1980 a marcat un moment de cumpănă în istoria acestei competiţii. Întrecerile au fost boicotate de peste 60 de ţări din Occident, care au protestat astfel, la îndemnul preşedintelui Statelor Unite, Jimmy Carter, faţă de invadarea Afganistanului de către sovietici. Chiar şi în aceste condiţii, la Moscova au fost prezenţi 5.179 de competitori, dintre care 1.115 femei şi 4.064 bărbaţi, reprezentanţi a 80 de ţări. Aceştia au participat la 203 probe din 21 de discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, kaiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, hochei, judo, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir, tir cu arcul, iahting şi volei. Au fost prezenţi totodată 5.615 de ziarişti, dintre care 2.685 din presă scrisă şi 2.930 de ziarişti de radio şi televiziune.

Rusul Aleksandr Ditiatin a câştigat medalii la fiecare probă în gimnastica masculină, devenind singurul sportiv care a câştigat opt medalii la o singură ediţie a Jocurilor Olimpice, iar cubanezul Teófilio Stevenson a devenit primul boxer care a cucerit aceeaşi categorie de trei ori consecutiv. În clasamentul pe medalii, primul loc a fost ocupat de Uniunea Sovietică, cu 80 de medalii de aur, 69 de argint şi 46 de bronz, urmată de Republica Democrată Germană, clasată pe locul al doilea, cu 47 de medalii de aur, 37 de argint şi 42 de bronz, şi de Bulgaria, pe locul al treilea, cu 8 medalii de aur, 16 de argint şi 17 de bronz.

România a avut rezultate foarte bune la această ediţie a Olimpiadei. Cu cele 25 de medalii cucerite şi cu 203 puncte realizate, sportivii români s-au clasat pe locul al şaselea în clasamentul pe puncte şi pe total de medalii şi pe locul al şaptelea în clasamentul pe medalii de aur. La startul competiţiei, delegaţia României a aliniat 239 de sportivi, dintre care 76 de femei. Eroina acestor întreceri a fost tot Nadia Comăneci, care a cucerit două medalii de aur, una la bârnă şi una la sol, chiar dacă sovieticii au făcut tot ce-au putut ca s-o împiedice să strălucească din nou. Mai ales că la Campionatele Mondiale din 1979, de la Fort Worth (Statele Unite), româncele câştigaseră pentru prima oară aurul în competiţia pe echipe, chiar în dauna gimnastelor din Uniunea Sovietică. Ziua de 24 iulie 1980 a rămas în istoria Jocurilor ca una în care s-a petrecut o mare nedreptate. Un furt pe faţă, cum nu s-au sfiit să spună marea majoritate a celor care au asistat la concursul de la individual-compus. Înaintea ultimului aparat, bârna, Nadia, cea care era totodată şi ultima sportivă din concurs, avea nevoie de un 9,95 pentru a obţine cel de-al doilea titlu olimpic consecutiv. „Zeiţa de la Montréal“ a evoluat perfect, dar arbitrele au întârziat afişarea notei timp de 28 de minute, căutând un pretext pentru a o depuncta şi a-i oferi medalia de aur sovieticei Elena Davîdova. Până la urmă, Nadia a primit 9,85, fiind plasată astfel pe locul al doilea, la egalitate cu o sportivă din RDG, Maxi Gnauck. Peste ani, Nicolae Vieru, actualul preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Gimnastică, a rememorat evenimentele: „Erau patru arbitre în Comisie. Doamna Maria Simionescu şi cea din Anglia au dat notele pe merit, dar cele din URSS şi Cehoslovacia au acordat note foarte mici. Doamna Simionescu a oprit concursul, a încercat să determine schimbarea notei, s-a zbătut pentru Nadia, însă ordinul preşedintelul forului internaţional, sovieticul Iuri Titov, era clar, nota trebuia să rămână aceeaşi“.

Trimis al Televiziunii Române, Cristian Ţopescu a rememorat şi el acele momente: „Béla Károlyi se agita ca un leu în cuşcă. Protesta. Încerca să discute cu arbitrele. A intervenit şi Nicolae Vieru. Întrecerea a fost întreruptă timp de 28 de minute, iar eu trebuia să comentez ceea ce vedeam pe ecran. Am simţit nevoia de a spune câteva lucruri critice la adresa arbitrelor acelui concurs şi nu m-am abţinut să nu o fac. Colegul Octavian Vintilă, care transmitea de la mică distanţă de mine, pentru radio, s-a luat la ceartă cu un «tehnician» mascat al Televiziunii Sovietice, care stătea în preajmă şi îi asculta comentariul. A fost una dintre puţinele ocazii de acest fel în care nu numai că nu am fost arestat, dar am primit chiar felicitări de acasă pentru «felul patriotic în care am comentat»„, scrie adevarul.ro.

Alte articole

Cum arată Nadia Comăneci în costum de baie. La 63 de ani, „zeița de la Montreal” are o siluetă bine definită

Legenda sportului mondial, înapoi acasă. Nadia Comăneci: Am o mamă de nota zece!

„Pe tabelă a apărut nota: 9,85. Am dărâmat-o! Timp de 45 de minute, scandalul a continuat în faţa spectatorilor. În cele din urmă, am părăsit festivitatea de premiere şi, în timp ce ieşeam, un reporter de la ABC m-a întrebat ce părere aveam despre competiţie. I-am spus, sincer, că niciodată nu mai văzusem ceva atât de nedrept, atâta corupţie şi atât de puţin spirit olimpic„, a explicat şi antrenorul Béla Károlyi, în cartea sa, „Fără teamă”. Românii au reuşit totuşi să-şi ia o mică revanşă în faţa ruşilor. La câteva zile distanţă faţă de concursul de gimnastică, handbaliştii lui Ioan Kunst Ghermănescu au reuşit o victorie de senzaţie în faţa Uniunii Sovietice, 22-19, după ce la pauză erau conduşi cu 15-9!

Trebuie remarcată totodată şi performanţa pistolarului Corneliu Ion, care, într-o luptă epuizantă cu Jürgen Wiefel (RDG) şi Gerhard Petrisch (Austria), după trei manşe de baraj, a reuşit să-i depăşească şi să cucerească titlul olimpic cu un total de 596 de puncte.