O cercetătoare NASA din România lucrează la un proiect ce vizează integrarea orbitei Pământului în viaţa cotidiană

Ioana Cozmuţa s-a născut la Baia Mare şi a absolvit Facutatea de Fizică a Universităţii ”Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca. Intenţiona să se facă jurnalistă, la fel ca tatăl ei, dar a ales o altă profesie, fizica, pentru ca în final să ajungă să lucreze la Space Portal (Portalul Spaţial) al centrului de cercetare NASA Ames din Silicon Valley în SUA, fiind o specialistă recunoscută la nivel internaţional în domeniul microgravitaţiei.

Crescută în comunism ca într-o ”bulă de săpun”, după cum mărturiseşte, Ioana Cozmuţa s-a întrebat ce este dincolo de graniţele ţării, aşa că, după absolvirea facultăţii de la Cluj-Napoca, a plecat în Olanda pentru doctorat.

”Nu am avut niciodată ca obiectiv clar să ajung la NASA, faptul că lucrez acolo este pură întâmplare. Din Olanda am plecat în SUA, pentru a învăţa technici de chimie computaţională la Caltech. Apoi m-am mutat la Stanford în centrul de tehnologie genomică, de unde am lucrat pe un proiect de nanotehnologie cu NASA, după care m-am transferat la centrul de cercetare pe care NASA îl are în Silicon Valley”, îşi aminteşte cercetătoarea.

A evoluat în cadrul agenţiei astfel încât în anul 2012 s-a deschis oportunitatea de a lucra la un proiect privind democratizarea spaţiului din perspectiva parteneriatelor public-privat, proiect ce abordează teme privind Staţia Spaţială Internaţională (SSI), mediul de gravitaţie redusă, identificarea oportunităţilor cât şi a barierelor existente, aplicaţii terestre.

Alte articole

NASA, anunț privind un val masiv de concedieri. Un renumit cercetător a fost dat afară

Planeta este în pericol. Temperaturile vor crește alarmant în următorii ani. Fost climatolog-șef NASA: „Situația climatică va atinge un punct fără întoarcere”

”Munca mea se află la intersecţia dintre organizaţiile guvernamentale, industria terestră, respectiv companii private din multe sectoare de activitate, şi noua mişcare ce are loc în comercializarea spaţiului pentru a crea o economie orbitală, identificarea elementelor esenţiale stabilizării unui astfel de concept, precum şi realizarea lui practică. În momentul de faţă există firme private care asigură transportul de bunuri materiale de pe Pământ pe Staţia Spaţială Internaţională (SSI), noi însă încercăm să vedem ce se va întâmpla după SSI, vorbesc aici de laboratoare automate unde se pot produce materiale, fibre optice, semiconductori, cristale cu rezoluţie înaltă, sau se pot explora noi ipoteze ştiinţifice altminteri neaccesibile pe Pământ din cauza condiţiilor create de mediului gravitaţional. Aceste cercetări au implicaţii atât în ştiinţa materialelor, cât şi în ştiinţele biologice/ biotehnologie. Ca model de afaceri, eu mă gândesc dincolo de potenţialul pe care îl are turismul spaţial. Mă preocupă cum putem integra orbita Pământului în viaţa noastră de zi cu zi. Poate generaţiile viitoare vor dori să meargă la serviciu pe orbită, să lucreze acolo”, a explicat Ioana Cozmuţa.

Una dintre provocările acestui proiect de cercetare este identificarea oportunităţilor de a utiliza resursele existente în orbita Pământului în procesele tehnologice şi producţia terestră, pentru a crea tehnologii transformative, industrii şi companii profitabile, dar în acelaşi timp şi prietenoase mediului înconjurator.

„Definiţia unei economii se leagă de procesul de transformare a resurselor existente, spre a crea valoare pentru societate, iar resursele spaţiale ar putea, prin urmare, să adauge valoare la GDP-ul existent. Mă refer la resurse precum vid de înaltă calitate, oxigen atomic, lipsa gravitaţiei, care este un mediu inovativ- radiaţia cosmică şi cea solară ca surse de energie de sine stătătoare. SSI îşi primeşte energia de la soare prin intermediul panourilor solare. Multe tehnologii dezvoltate pentru a putea opera şi supravieţui în spaţiu sunt sustenabile dar şi testate spre a minimiza consecinţele negative pe termen lung ale utilizării acestor tehnologii. Un alt exemplu ar fi crearea de centre de date orbitale, în locul celor de pe Pământ unde e nevoie de mult mai multe resurse pentru operarea lor, cum ar fi, de exemplu, cantităţi foarte mari de apă pentru răcire, şi sunt, prin urmare, neprietenoase mediului înconjurător”, a adăugat cercetătoarea de la NASA.

Potrivit acesteia, în momentul de faţă, tehnologiile există pentru ca un asemenea proiect să prindă viaţă, deoarece încă din 1995, NASA a lansat în spatele navetei spaţiale Endeavour o mini-uzină de fabricare de microcipuri cu diametrul de 5 metri. În procesul de fabricare a circuitelor integrate pe această uzină Wakeshield, vidul realizat a fost mai bun decât cel din laboratoarele de pe Pământ, iar în cadrul procesului s-a folosit oxigen atomic.

”Performanţa acestor circuite integrate era la mometul respectiv net superioară unui produs similar fabricat pe Pământ. Interesant de menţionat este că procesul de fabricaţie în spaţiu nu a necesitat apă pentru răcire pentru că s-a recurs la folosirea temperaturii joase din spaţiului cosmic. Comercializarea acestei tehnologii într-un mod profitabil nu a fost posibilă atunci deoarece preţul de transport şi operare în spaţiu era mult prea ridicat. La ora actuală, însă, datorită privatizării spaţiului, lucrurile s-au schimbat radical. Măsura de referinţă pe care o folosim atunci când vorbim de o este cât costă să transporţi un kilogram de material de pe Pământ în spaţiu, pe orbita de referinţă. Acest preţ ar putea ajunge în următorii cinci ani la circa 1.500 de dolari pe kg îndeosebi datorită companiei SpaceX, deschizând oportunităţi unice pentru afaceri şi pentru omenire”, a spus Ioana Cozmuţa.