Asociaţia 21 Decembrie: Există disponibilitate pentru a se soluţiona dosarul Revoluţiei

„CSM a aprobat un număr de procurori care să fie încadrați în Secția Parchetelor Militare, deoarece s-a constatat că la Secție nu este nimeni care să facă acest dosar (n.r. — Revoluției). (…) Nu știu cine e atribuit, noi am solicitat un singur lucru: să fie numiți procurori care au lucrat în acest caz, care au dat dovadă măcar de 2 condiții: una — buna-credință, adică dorința de a face dosarul și, bineînțeles, — competență și putere de muncă pentru a putea să finalizeze două dosare imense — dosarul Revoluției și dosarul Mineriadei. Urmează să se preia dosarul, să fie numit procuror pe acest caz și, la următoarea întâlnire, pe 26 septembrie, o să aflăm mai multe”, a spus Mărieș, care a avut o întrevedere cu conducerea PÎCCJ privind reluarea cercetărilor în dosarul Revoluției.

Întrebat despre procurorii care au semnat rezoluția de închidere a dosarului Revoluției, Mărieș a precizat că cere în continuare plecarea lor din cadrul Secției Parchetelor Militare și că a depus la CSM o plângere împotriva lor.

„La discuție a participat și unul dintre procurorii care a lucrat la aceste dosare, a fost invitat de către domnul procuror general și a argumentat ce s-a făcut și ce nu s-a făcut. (…) A spus foarte simplu: ‘ni s-a luat dosarul și am fost trimiși de unde am fost aduși, în provincie’. Dosarul le-a fost luat, la momentul respectiv, în 2007, de către Ion Vasilache, fostul șef al Parchetelor Militare, care n-a mai lucrat în dosar (…) și practic dosarul a rămas în nelucrare până în 2014 (…), iar din 2014 până în 2016 nu s-a lucrat decât la închidere, nu s-a făcut niciun act de cercetare, nimeni nu a avut voința de a face ceva în acest dosar, decât de a-l închide”, a afirmat Mărieș, conform Agerpres.

El a arătat că la întâlnire a primit asigurări că există disponibilitatea pentru a se soluționa acest dosar. „S-au făcut afirmații, în timpul discuției, de genul că ‘de această dată aveți toată încrederea, că există disponibilitate din partea noastră pentru a soluționa acest dosar’. Domnul procuror general a spus asta”, a mai declarat Mărieș.

Alte articole

CSM, despre proiectul de reformă a pensiilor speciale: „Modificările sunt într-o evidentă contradicție cu principiul independenței justiției”

Judecătorul „Turul II înapoi”, cercetat de Inspecţia Judiciară. Cine este Alexandru Vasile, magistratul care a bulversat România

Pe 13 iunie, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat decizia Parchetului General de redeschidere a urmăririi penale în dosarul Revoluției.

Judecătorii de la instanța supremă au admis o sesizare a procurorilor de la Parchetul General și au confirmat redeschiderea anchetei în dosarul Revoluției.

Pe 5 aprilie, Bogdan Licu, care asigura atunci interimatul în funcția de procuror general, anunța redeschiderea anchetei, pe motiv că soluția de clasare dată în octombrie 2015 de Parchetul Militar este netemeinică și nelegală, „fiind adoptată pe baza unor cercetări incomplete, cu ignorarea unor informații, date și documente esențiale referitoare la evenimentele din 1989, aspecte care au condus la stabilirea unei situații de fapt incomplete și, sub unele aspecte, eronate, iar, pe cale de consecință, la o greșită încadrare juridică a faptelor, toate acestea zădărnicind aflarea adevărului și identificarea tuturor făptuitorilor, precum și a făptuitorilor din spatele făptuitorilor”.

Bogdan Licu mai arăta că, din modul de desfășurare a anchetei la Parchetul Militar, rezultă că nu a existat o preocupare pentru stabilirea unor aspecte esențiale referitoare la evenimentele din perioada 17 — 30 decembrie 1989.

Pe 14 octombrie 2015, Parchetul Militar a clasat dosarul privind evenimentele din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul a 709 persoane, rănirea a 1.855 de persoane prin împușcare, rănirea a 343 în alte împrejurări și reținerea a 924 de oameni.

Parchetul Militar a dispus atunci clasarea dosarului sub aspectul infracțiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracțiuni de război contra proprietății și altor drepturi, respectiv infracțiuni contra umanității, reținându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare.