Năstase. Tablou cu gloanţe şi corupţie moartă

Să recapitulăm: un fost premier condamnat pentru corupţie încearcă să-şi tragă un glonţ în cap. La spital se luptă să-i salveze viaţa doi medici eminenţi. Unul, Şerban Brădişteanu, are în cărcă un dosar de corupţie în care mita pe care ar fi primit-o e de patru ori mai mare decât prejudiciul pentru care a fost condamnat Năstase.Celălalt, Mircea Beuran, şi-a dat demisia din funcţia de ministru al Sănătăţii după un răsunător scandal de plagiat. Asta nu e totul. Fostul premier condamnat pentru corupţie, îngrijit de un plagiator şi un cercetat pentru corupţie e vizitat la spital de premierul în funcţie, acuzat şi el de plagiat.

Dacă marele caz Năstase e o secţiune prin  elita societăţii româneşti şi ne arată starea ei de sănătate exact aşa cum numărul inelelor de creştere din trunchi ne arată vărsta copacilor, înseamnă că România e putredă. În ţărişoară, nimic nu e ferit de corupţie şi se poate plagia orice. Glonţul lui Năstase sau mai precis condamnarea sa ar fi benefice pentru cetăţeni dacă, întradevăr, ar reprezenta o breşă în sistemul închis al politicienilor care s-ar extinde şi la alte caste. E bine că, de aici încolo, politicienii nu mai au sentimentul imunităţii, dar nu e de ajuns.Ar trebui să avem şi medici care ar trebui să aibă curajul să condamne profesional un Ciomu, acel Zorro cu bisturiu care a retezat în trei un penis dintr-o lovitură. Sau, să avem în justiţie şi judecători în robe negre care să infirme prin sentinţe zicala populară „corb la corb nu-şi scoate ochii!”.

Pentru asta societatea ar avea nevoie de un semnal de la vârf dar, deocamdată, în vârful vârfurilor e linişte iarlumea de pe stradă  priveşte cazul Năstase ca pe o răfuială între politicieni, nu ca pe un triumf al Justiţiei, cum fac oengiştii de profesie. OK, meseria de politician e mai periculoasă, dar sunt destule compensaţii, noi o să ne vedem de treaba noastră.Cum ar veni, credem în continuare că braţul lung al corupţiei poate ajunge oriunde şi se poate plagia orice. Totuşi, nu orice. Dosarul de Securitate al preşedintelui Băsescu, reprezentantul României ceauşiste la Anvers, e singurul lucru care nu poate fi plagiat, miezul copacului e pur. În fond, cum să plagiezi ceva care nu există?