Patriarhul Daniel: În faţa lui Dumnezeu, contează cât de multe bogăţii spirituale am adunat în sufletul nostru

„La început de an ne gândim ce-am realizat în anul care a trecut și ne propunem noi realizări în anul în care am intrat. E bine ca noi mai întâi să facem bilanțul realizărilor duhovnicești și mai puțin al celor materiale. Pentru că în fața lui Dumnezeu nu contează cât am adunat în jurul nostru, ci cât de multe bogății spirituale am adunat în sufletul nostru. Deci, în aceste zile ne gândim dacă am fost în anul 2016 mai evlavioși, mai buni, mai milostivi decât în 2015 și îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să devenim mai apropiați de El și de semenii noștri în Anul Nou în care am intrat spre slava Preasfintei Treimi și spre-a noastră Mântuire”, a spus patriarhul Daniel, potrivit Agerpres.

Totodată, în cuvântul său, înaltul ierarh ortodox a vorbit despre înțelesurile duhovnicești ale sărbătorilor zilei de 1 ianuarie — Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului și Sfântul Vasile cel Mare.

El l-a caracterizat pe acest mare ierarh drept „un apărător al credinței în fața ereziilor”, „un om duhovnicesc al postului, al rugăciunii, al vieții liturgice”, „un monah organizator al monahismului”, un om care „iubea foarte mult familia”.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Patriarhul Daniel a urat celor care poartă numele de Vasile, Vasilica „ani mulți cu sănătate și multă pace în suflet și bucurie și ajutor de la Dumnezeu”.

Alte articole

Ce să NU faci în Duminica a treia după Paște. Duminica Mironosiţelor trebuie trăită în linişte şi reculegere

Fenomenul dezlegării de blesteme și al vrăjitoriilor realizate de „preoți” și „măicuțe” a reapărut în mediul online. Avertismentul BOR: „Nu practicăm astfel de manifestări, care contravin învățăturii creștine”

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârșește de 10 ori pe an: 1 și 5 ianuarie; 20 și 27 martie; 3, 10, 17, 28 și 30 aprilie; 25 decembrie.

***

La 1 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește pe Sfântul Vasile cel Mare al Cezareei Capadociei.

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 d.Hr., în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândurile sfinților. Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Dioclețian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe frați pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei. Studiile le face la Constantinopol și la Atena, unde leagă o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz, după care se întoarce în Cezareea, unde predă pentru o scurtă vreme Retorica. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credința creștină, împarte partea sa de avere celor săraci, după care se retrage în anul 358 la o mănăstire din Pont, unde duce o viață de asceză și rugăciune. După o călătorie la marile mănăstiri și schituri din Egipt, s-a întors în Pont și a redactat prima sa scriere privitoare la viața de obște din mănăstire, numită ‘Regulile vieții monahale’.

În 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu și a fost hirotonit preot, aducându-și o contribuție importantă în lupta împotriva ereticilor arieni. Pastorația pe care o începe a fost dedicată îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de reeducare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de ‘Vasiliade’. Deosebit de energice au fost însă și misiunile sale pe tărâm spiritual, ca preot și apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcându-se în acțiunile sale de combatere a unor eretici și de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme.

Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii din vremea sa, un punct de referință în istoria creștinismului universal. Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică profundă, precum ‘Contra lui Eunomiu’ sau ‘Despre Sfântul Duh’, lucrări ascetice, ca ‘Regulile vieții monahale’, ‘Despre judecata lui Dumnezeu’, comentarii, ca ‘Omilii la Hexameron’, numeroase cuvântări și epistole. A avut o contribuție deosebită la structurarea slujbelor bisericești, alcătuind o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele.