Referendumul iniţiat de Iohannis va avea efecte obligatorii, dar se poate repeta scenariul ignorării rezultatelor de către Parlament

Prerogativa preşedintelui de a convoca un referendum este stipulată în Constituţie, la articolul 90, şi detaliată în Legea 3/2000, privind referendumul.

Astfel, Constituţia precizează că „preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”. Legea 3/2000 explică faptul că suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum, definindu-l pe acesta ca fiind „forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român” cu privire la modificarea Constituţiei, demiterea preşedintelui, precum şi „probleme de interes naţional”. CCR a stabilit că preşedintele are dreptul „exclusiv” de a decide ce probleme constituie probleme de interes naţional, iar dreptul lui de a convoca un referendum nu poate fi cenzurat.

Ceea ce nici Constituţia, şi nici Legea 3/2000 nu precizează este caracterul referendumului pe teme de interes naţional, respectiv decizional sau consultativ. Această distincţie, de altfel, nu se regăseşte în legislaţia românească, ea fiind însă implicită în cazul referendumurilor pentru modificarea Constituţiei şi a demiterii preşedintelui (referendumuri decizionale), şi în cazul referendumului pe subiecte de interes naţional (consultativ).

Curtea Constituţională a explicat însă că voinţa poporului nu poate fi nesocotită, indiferent de tipul de referendum. Decizia aceasta a fost dată în 2012, după ce Curtea a respins iniţiativa USL privind instituirea uninominalului pur. În motivarea hotărârii, CCR a stabilit că orice lege electorală trebuie să plece de la rezultatele referendumului din 2009, în care românii au votat pentru un Parlament de maximum 300 de aleşi. 

Cu acea ocazie, Curtea a apreciat că există o lacună legislativă, pentru „că efectele referendumului trebuie să fie expres prevăzute în Constituţie sau prin lege, fie că referendumul este consultativ, fie că este decizional”.

„Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară, nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (…), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului”, explicau atunci judecătorii.

Distincţia dintre referendumul decizional şi cel consultativ este evidenţiată de CCR prin faptul că cel din urmă produce efecte indirecte, nu ca cel privind modificarea Constituţiei, de exemplu, care are efect direct. Efectul indirect este explicat ca apărând în momentul în care rezultatul „necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral”.

Astfel, Curtea precizează că, după un referendum precum cel pe tema subiectelor de interes naţional, efectul este obligatoriu, însă punerea în aplicare nu intervine direct, ci indirect. În cazul legii electorale, CCR spunea că oricare altă soluţie legislativă care nu ţine cont de ce a decis poporul este neconstituţională, iar legea trebuie neapărat să fie modificată în acest sens. În eventualitatea unui vot împotriva OUG-urilor propuse de Guvernul Grindeanu, ele nu sunt respinse automat, însă dacă sunt promovate în continuare vor atrage o decizie de neconstituţionalitate.

Cu toate acestea, decizia alegătorilor din 2009 nu a fost transpusă în lege, iar, de 8 ani, efectele „indirecte” despre care vorbea Curtea nu s-au regăsit în deciziile legiuitorilor. Asta pentru că orice lege care nu respectă voinţa poporului şi care este contestată va fi respinsă de CCR, însă asta nu împiedică legi contrare voinţei de la referendum să fie adoptate şi să producă efecte în cazul în care nu sunt contestate.

Astfel, poate fi argumentat că rezultatul de la referendumul pe care îl convoacă acum preşedintele Klaus Iohannis, în cazul în care va fi în sensul blocării OUG-urilor privind justiţia, va trebui respectat, iar orice lege care contravine rezultatelor trebuie modificată, însă acest lucru se va întâmpla doar în eventualitatea contestării lei la CCR, cu argumentul expres că nu respectă voinţa populară. Referendumul nu va avea, astfel, efect direct, ci indirect, însă va fi obligatoriu.