Creştinii ortodocşi sărbătoresc pe 2 februarie praznicul împărătesc Întâmpinarea Domnului

La Roma, Praznicul Întâmpinării Domnului a fost orânduit pentru prima dată de papa Gelasiu în anul 494, iar această sărbătoare religioasă a înlocuit străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor. Ritualul acelei sărbători păgâne se împlinea la începutul lunii februarie. Atunci aveau loc o serie de procesiuni cu făclii aprinse în jurul oraşului, în onoarea zeului Pan, numit şi Lupercus, ucigătorul lupilor.

În ritualul ortodox, sărbătoarea şi-a căpătat respectul meritat, după ce s-au făcut slujbe de alungare a răului. Documentele religioase amintesc despre unele întâmplări dramatice, petrecute în anumite zone geografice. Printre acestea este amintit un cutremur care s-a petrecut în Antiohia, în jurul anului 528, eveniment care s-a soldat cu multe victime omeneşti. Mai târziu, în anul 541, la Constantinopol a izbucnit o epidemie de ciumă. Acesta a curmat, zilnic, mii de vieți omenești. Pentru că periodic aveau loc alte şi alte nenorociri, preoţii acelor vremuri au hotărât ca, în special în Ziua Praznicului, să se oficieze numeroase slujbe de alungare a nenorocirilor ce se abăteau asupra oamenilor. La scurt timp, după împlinirea acestor procesiuni religioase, necazurile nu s-au mai repetat. În semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru milostenia sa, Biserica a orânduit pentru acest praznic împărătesc data de 2 februarie.

În tradiţia populară, sărbătoarea Întâmpinării Domnului este cunoscută şi sub numele de Stretenia (vechea denumire slavonă) sau Aducerea la Templu a Pruncului Iisus de sfânta lui mamă şi de blândul Iosif, logodnicul său.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sfânta Fecioară Maica şi blândul Iosif, logodnicul ei, l-au adus la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu, pe pruncul Iisus respectând astfel porunca Legii vechi şi a Bisericii Vechiului Testament. Această Lege prevedea ca întâiul născut de parte bărbătească să fie închinat lui Dumnezeu, atunci când se împlineau 40 de zile de la naşterea sa. Pentru respectarea deplină a Legii vechi, Fecioara Maria şi blândul Iosif au adus la Templu, ca jerfă, o pereche de turturele. Cu acest prilej, la Templu se împlinea şi ritualul de curăţire a mamei după naştere.

Alte articole

SIIEASC, eșecul digitalizării stării civile sub coordonarea lui Cătălin Giurescu. Cum s-a irosit o finanţare de 185 de milioane de de lei

Proiectul blocat de PSD și AUR. Anunțul făcut de Consiliul Județean Sibiu: „Riscă să afecteze direct capacitatea județului de a-și continua proiectele”

În această zi de sărbătoare, creştinii ortodocşi cinstesc şi ziua când, bătrânul Simeon, vestit de Duhul Sfânt, a mers la Templu pentru a-L întâmpina pe Pruncul Iisus, cel dintâi născut. Simeon L-a luat în braţe pe Hristos şi a rostit printre lacrimi: „Acum slobozeşte (eliberează) pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta”. (Luca 2, 29-30).

În ziua praznicului este cinstită şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cunoscută sub numele de” Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeţia Lui Simeon”, în care Mama lui Iisus este înfăţişată fără pruncul său, iar şapte săbii îi străpung pieptul.

Citeşte şi SUPERSTIŢII în Februarie: Ziua Ursului arată cât mai ţine iarna. De ce e bine să auzim pupăza cântând