Motivare CCR la OUG 13: DNA nu are atribuţia de a verifica legalitatea şi oportunitatea unui act normativ

„Curtea reține că aprecierea oportunității adoptării unei ordonanțe de urgență, sub aspectul deciziei legiferării, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat, care poate fi cenzurat doar în condițiile prevăzute expres de Constituție, respectiv doar pe calea controlului parlamentar (…). Așadar, doar Parlamentul poate decide soarta actului normativ al Guvernului, adoptând o lege de aprobare sau de respingere. (…) Având în vedere prevederile constituționale invocate, Curtea constată că nicio altă autoritate publică, aparținând altei puteri decât cea legislative, nu poate controla actul normativ al Guvernului din perspectiva oportunității actului de legiferare”, se precizează în motivarea publicată vineri pe site-ul CCR.

În plus, instanța constituțională a apreciat că tot ceea ce DNA a prezentat drept elemente materiale constitutive ale infracțiunilor sunt doar aprecieri personale sau critici formulate de autorii denunțului formulat cu privire la legalitatea și oportunitatea actului adoptat de Guvern, iar în acest caz se impunea clasarea dosarului.

„Toate faptele reclamate priveau în realitate aspecte legate de procedura de adoptare a unui act normativ, respectiv aspecte de oportunitate și legalitate care nu cad sub incidența controlului organelor de cercetare penală, indiferent de încadrarea juridică stabilită de către procuror. Întrucât, doar prin ea însăși, adoptarea actelor normative nu poate constitui elementul material al unor infracțiuni, Curtea constată că faptele reclamate prin denunțul care a stat la baza întocmirii Dosarului nr.46/P/2017 (…) nu pot intra sub incidența legii penale, indiferent de încadrarea juridică dată”, se menționează în documentul citat.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În opinia CCR, prin decizia procurorului de începere a urmăririi penale în acest caz s-a încălcat principiul separației puterilor în stat.

Alte articole

Se strânge laţul pentru Dominic Fritz! Motivarea CCR la decizia privind legea integrităţii a fost publicată în Monitorul Oficial

Decizia CCR pentru noua lege ANI, amânată. Actele normative, jaloane în PNRR, au o miză uriașă – 1,7 miliarde de euro

„Apare cu evidență faptul că Ministerul Public, ca parte a autorității judecătorești, s-a considerat competent să verifice oportunitatea, respectarea procedurii legislative și, implicit, legalitatea adoptării ordonanței de urgență a Guvernului. O astfel de conduită echivalează cu o încălcare gravă a principiului separației puterilor în stat (…), deoarece Ministerul Public nu doar că își depășește atribuțiile prevăzute de Constituție și de lege, dar își arogă atribuții ce aparțin puterii legislative sau Curții Constituționale”, se precizează în motivare.

CCR a mai constatat că, prin verificarea circumstanțelor în care a fost adoptată OUG 13/2017, DNA și-a arogat o competență ce poate conduce la un blocaj instituțional.

„Declanșarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la Ministerul Justiției, ridicarea de acte, audierea unui număr mare de funcționari publici, secretari de stat și miniștri a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică, chiar pe durata derulării unor proceduri de legiferare, creându-se premisele unui blocaj în activitatea de legiferare. Astfel, sub imperiul unei temeri declanșate de activitatea de cercetare penală și de formularea unor viitoare acuzații care pot determina incidența răspunderii penale, Guvernul este blocat în activitatea sa de legiuitor. Împrejurarea creată golește de conținut garanția constituțională referitoare la imunitatea inerentă actului decizional de legiferare, de care beneficiază membrii Guvernului, garanție care are ca scop tocmai protejarea mandatului față de eventuale presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei care ocupă funcția de ministru, imunitatea asigurându-i acesteia independența, libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și a obligațiilor ce îi revin potrivit Constituției și legilor”, se mai arată în motivare.

În această situație, CCR a constatat existența unui conflict de natură constituțională între DNA și Guvern, pe care, în calitatea de garant al supremației Constituției, trebuie să-l soluționeze, arătând conduita la care autoritățile publice trebuie să se conformeze.

„În ceea ce privește Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție, conduita conformă Constituției transpare din cele statuate mai sus, și anume exercitarea competențelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituționale referitoare la separația puterilor în stat și, deci, abținerea de la orice acțiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuțiile altei autorități publice. Prin urmare, Ministerul Public nu are competența de a desfășura activități de cercetare penală cu privire la legalitatea și oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor”, se precizează în motivarea CCR.

Decizia CCR din 27 februarie, luată cu majoritate de voturi, este definitivă și general obligatorie.

Decizia Curţii a fost luată cu majoritatea voturilor.

Judecătorul Livia Stanciu a făcut opiniei separată.