Oamenii de ştiinţă, aproape să găsească ADN-ul lui Iisus. O descoperire din Bulgaria poate dezlega misterul

Legăturile cu materia genetică identificată pe Giulgiul din Torino sau pe Osuarul lui Iacob nu este, însă, perfect clar, dar dacă într-o zi descoperirile vor fi corelate, atunci, probabil, că vom asista la cea mai mare descoperire despre istoria omenirii.

„A fost prima oprire a unei călătorii care se anunţa extraordinară. Într-o zi luminoasă, dar geroasă de ianuarie, povesteşte George Busby, în acest an, am ajuns pe o mică insulă din Marea Neagră, pe coasta estică a Bulgariei. Sveti Ivan a fost, mult timp, o destinaţie favorită a turiştilor şi pentru că pe vremuri acolo era un templu al lui Apollo. Eu, însă, mă aflam acolo pentru a discuta cu bătrân arheolog bulgar despre cea mai importantă descoperire a carierei sale.
 
În 2010, Kasimir Popkonstantinov a descoperit ceea ce el crede că reprezintă oasele unuia dintre cei mai cunoscuţi sfinţi ai creştinătăţii, Sfântul Ioan Botezătorul. Cercetătorul era interesat de ceea ce ar putea revela analiza ADN atât despre acele oseminte, cât şi despre altele. Împreună cu un specialist în Scriptură, Joe Basile, omul de ştiinţă a călătorit în jurul lumii filmând un documentar despre dovezile ştiinţifice şi religioase care conectează artefacte arheologice despre care se spune că sunt chiar ale lui Iisus Hristos.

Popkonstantinov a făcut această remarcabilă descoperire atunci când căuta artefacte pe locul unde se afla o biserică din secolul al VI-lea, construită peste o basilică din secolul anterior. Atunci când săpa cu grijă prin noroi în locul unde ar fi trebuit să fie altarul, acesta a dat peste o lespede de piatră şi a fost absolut stupefiat să constate că sub ea se afla o cutie mică din marmură. A ştiut imediat ce este, pentru că, găsită într-o biserică din această parte a Europei care datează din secolul V, era clar că trebuia să conţină o relicvă a unui sfânt sau a unei persoane religioase. Cutia era de fapt o raclă şi, pe măsură ce a continuat să sape, a găsit încă o cutie similară, la aproximativ un metru mai jos. Pe marginea interioară era şi o inscripţie: „Fie ca Dumnezeu să te salveze. Sfântului Ion”.
 
Când Popkonstantinov a deschis racla, mai târziu, a descoperit înăuntru cinci fragmente de oase. Epitaful de pe cutia mai mică, folosit probabil pentru a transporta oasele în timpul călătoriilor a fost dovada-cheie care l-a condus la ideea că s-ar putea ca osemintele să aparţină Sfântului Ioan Botezătorul. Descoperirea este extrem de importantă, mai ales că Ioan Botezătorul a fost atât discipolul lui Iisus, cât şi vărul său, însemnând că ar putea să aibă ADN comun, potrivit Gândul.info.
 
Datorită evoluţiilor tehnologice, extragerea şi analiza materialului genetic din oase şi din fosilele unor organisme care au fost îngropate în pământ este în plin avânt. Acum avem secvenţe ADN de la sute de oameni care sunt morţi de multă vreme, iar analizarea acestor secvenţe continuă să rafineze înţelegerea istoriei umanităţii.
 
ADN-ul ca dovadă a identităţii
 
La început, Busby a fost sceptic în privinţa a ceea ce osemintele descoperite în Bulgaria ar putea revela. Pentru început, niciun test ADN nu poate să dovedească faptul că acelea erau cu adevărat bucăţi din trupul lui Ioan Botezătorul, ale lui Iisus sau ale oricărei alte persoane cunoscute istoric. O mostră de ADN nu poate fi extrasă şi apoi analizată pentru ca ulterior oamenii de ştiinţă să spună, ca prin minune că aparţin unui personaj biblic. Pentru acest lucru am avea nevoie de o mostră ADN care să fie, fără niciun dubiu, a lui Ioan Botezătorul şi cu care să poată fi comparate osemintele. Aşadar, simpla existenţă a acestor relicve nu ar fi suficientă.

O altă consideraţie majoră a oamenilor de ştiinţă este aceea că există riscul contaminării. Într-un scenariu ideal, materialul antic ce urmează să fie folosit pentru analizza genetică ar trebui să nu fie atins de nimeni de la moartea persoanei respective şi până în momentul testului. Cele mai elocvente mostre de oseminte sunt cele scoase din pământ, puse într-o pungă şi apoi trimise direct la laborator pentru extragerea ADN-ului. În cei 500 de ani care stau între moartea lui Ioan Botezătorul şi închiderea oaselor în racla din biserică, acestea ar fi putut fi atinse de o mulţime de persoane care probabil că şi-au lăsat ADN-ul în urmă.

Alte articole

Cum arăta Iisus Hristos? Chipul a fost recreat de inteligența artificială, pe baza Giulgiului din Torino

Mormântul lui Iisus Hristos, descoperit de arheologi. Unde ar fi, de fapt, înmormântat Mântuitorul

Acest defect al contaminării apare şi pe alte relicve considerate simboluri ale creştinătăţii. De exemplu, cercetări recente au identificat urmele ADN-ului mai multor oameni pe Giulgiul din Torino, o bucată de pânză în care se presupune că a fost înfăşurat Iisus când a fost coborât de pe cruce.
 
În Ierusalim există, de asemenea, un bărbat care încearcă şi acum să extragă material genetic din Osuarul lui Iacob, o cutie din secolul I despre care se crede că ar putea conţine osemintele fratelui lui Iisus. Şi în Israel un arheolog studiază câteva cuie, unul ditnre ele fiind încă înfipt într-o bucată de os uman, din care, însă, este imposibil de extras ADN.
 
În vreme ce analiza ADN-ului nu poate dovedi că aceste artefacte sunt ceea ce unii cred că sunt, există speranţa că acestea, alături de alte obiecte, vor putea într-o zi să ofere dovada relaţiilor dintre personajele biblice şi istorice şi descendenţii lor moderni. Oamenii de ştiinţă se gândesc chiar la posibilitatea că, în viitor, s-ar putea dovedi că materialul genetic de pe Giulgiul din Torino este din aceeaşi familie cu cel din Osuarul lui Iacob, ambele având legătură cu oasele descoperite în Bulgaria şi, astfel, ar putea reconstrui familia genetică a lui Iisus.