Emmanuel Macron, cel mai tânăr preşedinte din istoria Franţei. Ce făceau la 39 de ani predecesorii săi

Ascensiunea lui Macron a fost fulminantă comparativ cu ceilalţi şefi de stat ai Franţei, de la generalul Charles De Gaulle, la preşedintele Francois Hollande. În vârstă de numai 39 de ani, Emmanuel Macron a  devenit cel mai tânăr preşedinte al celei de-a V-a Republici.

Presa a consacrat spaţii largi noului locatar de la Elysee, Emmanuel Macron, încă de când a intrat în Guvernul lui Valls, ocupând fotoliul de ministru al Econnomiei, în 2014.

Dar ambiţia lui Macron nu s-a oprit acolo. După doi ani, în aprilie 2016, Macron a fondat propria lui mişcare politică intitulată „En Marche!” şi a demisionat din funcţie pentru a se consacra acesteia, în vederea alegerilor prezidenţiale. Astfel a câştigat alegerile detaşat, în faţa adversarei sale socialiste Marine Le Pen, devenind un caz inedit în istoria Republicii franceze.

France Inter a trecut în revistă istoria predecesorilor lui când aceştia aveau vârsta de acum a lui Macron, de la generalul Charles de Gaulle, la Francois Hollande:

Alte articole

Breaking News Macron anunță interceptarea unui petrolier rusesc în Mediterană: „pavilion fals”

Val de ironii la adresa lui Emmanuel Macron după ce a apărut cu ochelari de soare la Davos: „Brigitte i-a dat un pumn în ochi”

– La 39 de ani, în 1993, Francois Hollande era adjunctul primarului din Tulle, în Corrreze. A pierdut mandatul de deputat după înfrângerea din alegerile legislative. A devenit preşedintele Franţei în 2012, după 19 ani.

– La 39 de ani, în 1994, Nicolas Sarkozy era ministru al Bugetului şi purtător de cuvânt în Guvernul lui Edouard Balladur. A deţinut, de asemenea, şi funcţia de Primar în Neuilly. A devenit preşedintele Franţei în 2007, după 13 ani

– La 39 de ani, în 1971, Jacques Chirac era ministru-delegat pe lângă premierul de atunci, Jacques Chaban-Delmas. Era pe atunci un apropiat al preşedintelui Geroges Pompidou şi deţinea un mandat în conducerea Consiliului General din Correze. A devenit preşedintele Franţei în 1995, apoi în 2002, după 24 de ani.

 – La 39 de ani, în 1955, Francois Mitterrand ocupa funcţia de ministru de Interne în legislatura lui Pierre Mendes France, dar guvernul acestuia a căzut rapid. Mitterrand şi-a reluat funcţia lui de deputat de Nievre. A devenit preşedinte în 1981, după 26 de ani.

– La 39 de ani, în 1965, Valery Giscar d’Estaing ocupa funcţia de ministru de Finanţe în guvernele Michel Debre şi apoi al lui Georges Pompidou. A reuşit să prezinte ţării un buget cu excedent. A devenit preşedintele Franţei în 1974, cu 9 ani mai târziu.

– La 39 de ani, în 1950, Georges Pompidou era şeful de cabinet al lui Charles De Gaulle, înainte de a oficia, în calitate de bancher care gestiona afacerile băncii Rothschild. Parcursul lui se aseamănă oarecum cu cel al lui Emmanuel Macron. A devenit preşedinte al Franţei în 1969, după 19 ani, dar a murit în timpul mandatului său, în 1974.

La 39 de ani, în 1929, Charles De Gaulle nu era decât un ofiţer de stat-major şi urma o carieră în armată, la ordinele lui Philippe Petain. A devenit primul preşedinte al celei de-a V-a Republici, în 1959, după 30 de ani.