Actriţa franceză Jeanne Moreau a murit la vârsta de 89 de ani

Jeanne Moreau, o actriță cu o frumusețe senzuală și o inimitabilă voce cu accente grave, care i-a fascinat pe unii dintre cei mai mari regizori de film din Franța pe parcursul unei cariere de 65 de ani, a fost descoperită decedată în reședința ei din Paris, a precizat pentru AFP Jeanne d’Hauteserre, primarul celui de-al optulea arondisment din capitala franceză, confirmând astfel o informație publicată în revista Closer.

Artista cu o frumuseţe senzuală şi o inimitabilă voce gravă, care a fascinat cei mai mari regizori în cursul unei cariere de 65 de ani, a murit la reşedinţa sa din Paris, a precizat pentru AFP Jeanne Hauteserre, primar al arondismentului 8, confirmând informaţia pentru revista Closer. 

Jenne Moreau a crescut în zona Pigalle. Mama sa a fost dansatoare de musical, iar tatăl administra o fabrică de bere. Când a aflat că fiica sa vrea să devină actriţă, a pălmuit-o. Pentru el, a deveni actriţă însemna să faci trotuarul, precum cocotele din la Belle Epoque. Pentru Jeanne, era o şansă: ruptura aceasta evita un destin fără glorie cu singuranţă, scrie Le Point. ”Le mulţumesc că au rezistat vocaţiei mele”, povestea ea mai târziu. ”Ostitlitatea lui mi-a dat energie să-mi fac meseria pentru toţi şi împotriva tuturor. L-am iertat, bineînţeles, bietul… De altfel, şi-a trăit ultimele zile la mine”, vorbea actriţa despre relaţia cu tatăl ei. 

În 1949, când a început să se afirme şi să-şi facă un nume în cinematografie, Jeanne Moreau a rămas însărcinată cu colegul ei, actorul Jean-Louis Richard. ”Nu-mi doream copil, nu sunt mămoasă”, mărturisea ea. Se va căsători din obligaţie mai mult. A fost un eşec pe toată linia: a divorţat de Jean-Louis şi îşi va dedica întreaga viaţa ca să se împace cu fiul ei, Jérôme, care nu a suportat niciodată viaţa boemă a mamei sale actriţe. 

Alte articole

Tragedie în Craiova. O fetiţă de doar 4 ani a murit într-o maşină parcată în faţa unui centru comercial

EXCLUSIV Dumitru Dragomir, devastat după moartea lui Mircea Lucescu: „Un român foarte bun, un familist nemaipomenit, o pierdere foarte mare pentru România”

În 1977, Jeanne Moreau se va căsători cu regizorul filmului ”Filiera franceză” şi ”Exorcistul”, William Friedkin. ”Am fost bulversată că m-a cerut în căsătorie. Era pentru prima dată”. Povestea lor însă a fost ca o furtună. ”A fost o relaţie violentă, dureroasă şi distructivă”. Divorţul s-a pronunţat în 1981. 

Actriţa a fost înconjurată de bărbaţi mai mult sau mai puţin celebri. Unul dintre aceştia a fost Louis Malle, cu care a avut o relaţie intensă. În timpul filmărilor la filmul ”Amanţii” a simţit că-l pierde. ”El avea o legătură cu Mijanou Bardot, sora lui Brigitte. Eram disperată…”. A urmat o legătură cu Pierre Cardin şi cu care va rămâne prietenă. 

Jeanne a devenit ”La Moreau”cea care i-a făcut pe mulţi regizori să întoarcă capul după ea, de la François Truffaut la Orson Welles, care i-a declarat într-o zi că e îndrăgostit.

I s-au atribuit legături cu starul italian Marcello Mastroianni, cu care a filmat ”Noaptea”, de Michelangelo Antonioni, sau cu actorul american Lee Marvin. În 1965, pe platourile de filmare de la ”Viva maria”, o superproducţie filmată în Mexic, ea se afla în braţele seducătorului George Hamilton, care interpreta un amant revoluţionar. A fost o dragoste la prima vedere şi o legătură efemeră. Un an mai târziu, se afla în braţele lui Tony Richardson, regizorul filmului ”Mademoiselle”, a cărui proiecţie va scandaliza Croazeta. 

”Am trăit ca un bărbat. Adică am avut aventuri, amanţi, de la care am putut să plec când am avut chef”, s-a confesat ea pentru Madame Figaro, referindu-se la numeroasele despărţiri pe care ea însăşi le-a provocat.  

Premiată la Veneţia pentru rolul din filmul ”Les Amants” (1958), Jeanne Moreau a primit numeroase trofee pentru interpretare la festivaluri internaţionale, dar şi titluri onorifice.

În 1960, la Cannes a fost desemnată cea mai bună actriţă pentru rolul din ”Moderato cantabile”, pentru ca în 1964, Festivalul de la Karlovy Vary a recompensat-o pentru rolul din ”Le journal d’une femme de chambre”.

În 1967, a primit distincţia ”cea mai bună actriţă străină” la premiile BAFTA, pentru ”Viva Maria!”. British Academy of Film and Television Arts i-a acordat, în 1996, un premiu onorific.

British Film Institute a sărbătorit-o în 1990, iar zece ani mai târziu, la Berlinală, ea a primit Ursul de Aur onorific.

În 1997, a primit distincţia onorifică a Festivalului de Film de la San Sebastián, dar şi cea a galei European Film Awards. A fost distinsă cu trei trofee César, dintre care două onorifice.