CASTIGATOARE „Bravo, ai stil!” 2017, primul interviu: Ce va face Marisa cu premiul de 100.000 de lei

Marisa, esti castigatoarea celui de-al doilea sezon „Bravo, ai stil!”. Ce ai simtit pe scena, in momentul de dinaintea marelui anunt?

Marisa: A fost o seară foarte ciudată pentru că simţeam o emoţie foarte puternică şi în acelaşi timp aveam o linişte totală. E greu de explicat, practic eram într-o stare de şoc, unde doar realizam ce emoţii am, fără să le simt cu adevărat. Parcă era un vis. Ştiam că indiferent de rezultat, va câştiga cine trebuie să câştige şi indiferent de deznodământ, ştiam că va fi o lecţie de viaţă pentru mine. Dumnezeu a vrut să câştig eu şi astfel am primit şansa unui drum în viaţă pe picioarele mele. Iar Dumnezeu lucrează prin oameni. Oamenii care m-au votat şi care mi-au transmis dragostea lor. Îţi spun cu toată sinceritatea, îi iubesc din suflet şi i-am simţit enorm în toată această perioadă.

Cum comentezi reactia Adelei in momentul in care ti-a spus ca marele tau defect este relaxarea? Te-ai gandit ca raspunsul ei va afecta voting-ul?

Marisa: Era foarte greu să mă mai gândesc la voturi, la calcule, la strategii. Oricum nu sunt cea mai planificată şi mai strategică fată din Univers, asta este clar. Adela a confundat temperamentul meu destul de liniştit cu o stare de relaxare. Eu pur şi simplu urăsc violenţa de orice fel şi nu sunt foarte pricepută în a riposta. Şi da, îmi păstrez calmul şi încerc să rezolv orice situaţie fără conflict. Au muncit enorm toate concurentele în acest concurs. Nu este uşor, este un regim de viaţă foarte rapid, contratimp, faci zeci de kilometri zilnic, probezi sute de haine, accesorii, duci şi iei de la curăţătorie, mergi zeci de kilometri pe zi prin magazine, răspunzi la telefoane, cauţi conexiuni, toată ziua strângi, împachetezi, adunci, aduci, duci, cari, uiţi ceva, improvizezi. Noaptea târziu, trebuie să ai inspiraţie să faci styling. A doua zi ai filmări toată ziua, certuri cu colegele, faci o boroboaţă, ţi se sparg oalele în cap, nu auzi alarma, nu găseşti taxi. Stres, alergătură – non-stop! Cere multă concentrare (greu pentru mine!, cere atenţie (foarte greu!), rezistenţă pe termen lung. Au fost şapte luni de competiţie. Nu poţi să ajungi în finală cu relaxare. Adela a interpretat greşit calmul meu. Şi nu, nu cred că putea schimba ceva atunci. Oamenii care m-au susţinut, au rămas alături de mine în momente mult mai dificile şi când s-au spus lucruri mult mai urâte (şi neadevărate sau exagerate) despre mine. Nu cred că mă părăseau acum, aproape de destinaţie. Nici eu nu o să-i dezamăgesc!

Interviul integral, aici