Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Vavila, episcopul Antiohiei; Sf. Proroc Moise; Sf. Mc. Petroniu
Greco-catolice
Sf. ep. m. Vavila; Sf. pf. Moise
Romano-catolice
Ss. Rozalia, fc.; Moise, profet
Sfântul Sfințit Mucenic Vavila este pomenit în calendarul creștin ortodox la 4 septembrie.
Sfântul Vavila a fost episcop al Antiohiei și, aflat în scaunul arhieresc, l-a împiedicat pe împărat să intre în biserica din Antiohia. Din fața ușilor, l-a împins înapoi cu mâna în piept și i-a spus că nu i se cade împăratului, care este închinător la idoli, să intre în biserica Dumnezeului Celui viu și să o necinstească cu intrarea lui.
Pentru faptul că era multă lume în jur și o putere nevăzută îl oprea mai mult decât mâna întinsă a arhiereului, împăratul de teamă a răbdat mustrarea în tăcere și s-a dus cu mânie la palat.
I-a răsplătit însă Sfântului Vavila cu moarte mucenicească această îndrăzneala.
Tot astăzi este pomenit Sfântul Proroc Moise, cel care a primit Tablele Legii (două lespezi de piatră pe care erau scrise cele Zece Porunci) pe Muntele Sinai. Legea a fost scrisă de Însuși Dumnezeu și a fost înmânată lui Moise, conducătorul evreilor din Egipt spre Canaan, spre a fi dată poporului.
Tradiția iudaică și creștină îi atribuie Sfântului Proroc Moise Pentateuhul (primele cinci cărți ale Sfintei Scripturi). Despre Moise, Sfântul Vasile cel Mare, spune că el este cel ce a vorbit despre facerea lumii (Cartea Facerii a Vechiului Testament, una din cele cinci scrieri ale Pentateuhului). Moise este cel care a scris cartea aceasta. Moise, acel bărbat vestit, despre care Scriptura a dat mărturie că era plăcut lui Dumnezeu încă de pe când era copil de sân. Pe acesta l-a înfiat fiica lui Faraon, l-a crescut împărătește și i-a dat pentru instruirea lui dascălii înțelepți ai egiptenilor, arată Sfântul Vasile cel Mare.
Moise a urât tirania și s-a reîntors la smerenia celor de un neam cu el, „alegând mai bine să pătimească împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă desfătarea cea trecătoare a păcatului” (Evrei 11, 25).
Avea din fire dragoste de adevăr; de aceea, încă dinainte de a lua conducerea poporului său, din pricina urii firești față de rău, a luptat împotriva celor răi cu prețul vieții sale; fiind izgonit de cei cărora le făcuse bine, a părăsit cu bucurie viața zgomotoasă egipteană și s-a dus în Etiopia.
Când era de optzeci de ani, a văzut pe Dumnezeu, atât cât este cu putință unui om să-l vadă; dar mai bine spus, atât cât nimeni nu l-a putut vedea, după cum dă mărturie Însuși Dumnezeu: „De este între voi vreun proroc al Domnului, Mă arăt lui în vedenie și în somn vorbesc cu el. Nu tot așa am grăit și cu robul Meu Moise, — el este credincios în toată casa Mea: Cu el grăiesc gură către gură, la arătare și aievea, iar nu în ghicituri, și el vede fața Domnului (Num. 12, 6-8)”.
Așadar, Sfântul Proroc Moise a fost învrednicit, la fel ca îngerii, să vadă pe Dumnezeu față către față, și istorisește cele pe care le-a auzit de la Dumnezeu, spune Sfântul Vasile cel Mare. (sursă: vol. „Viețile Sfinților”)