Dana Deac, imagini cutremurătoare cu realizatoarea TV după iradierea cu iod: „Numai în cea de-a noua zi am putut ieşi în lume” VIDEO

„Din cele zece zile petrecute la Istanbul, numai in cea de-a noua am putut ieşi în lume. După bunker a urmat izolarea într-o cameră de hotel. Veţi vedea în video cum am trecut prin iradierea cu iod.

Revenind la cea de-a noua zi, singura ploioasă şi rece din cele zece, a fost intensă, plină de mici descoperiri culturale. Am putut vizita doar două spaţii ale Bienalei de artă. Fotografia care e ataşată textului este o lucrare a unui artist turc. Mie mi-a sugerat o poartă pentru o trecere pe care o facem doar o dată… Vouă ce vă spune?

Una dintre locaţiile Bienalei a fost Muzeul de Artă Modernă. Aici, m-a impresionat o altă poartă. Veche de peste o sută de ani, poarta a fost pictată recent de un renumit artist plastic turc. Era un fel de victorie a imaginarului laic asupra nonfigurativului religios.

Ideea de poartă m-a urmărit tot timpul. Poate şi pentru că eram la Înalta Poartă?”, a scris Dana Deac pe blog.

Alte articole

David Khayat, oncolog cu reputație internațională: „Oamenii nu fumează ca să facă cancer. Fumează pentru că vor nicotină”

Ultimele detalii despre starea lui Mihai Leu. Anunț de ultima oră de la Spitalul Fundeni

Citeşte şi: Dana Deac, diagnosticată cu cancer de cinci ori: „Trebuie să ai o relaţie de negociere cu cancerul”

Să ţi se spună că ai cancer este o lovitură pe care, cu greu, o poţi duce! Dar să afli că boala necruţătoare a revenit pentru a cincea oară? În urmă cu zece ani, Dana Deac a învins cancerul, acum a aflat că s-a îmbolnăvit din nou.

Dana Deac a hotărât să-şi spună povestea în speranţa că va fi o sursă de inspiraţie pentru oamenii care nu văd soluţia din pricina grijilor.

„În urmă cu zece ani, am avut prima oară cancer, iar povestea mea a devenit publică. Drama mea pe care o doream închisă în spațiul propriei mele istorii, era de acum un motiv de discuții între prieteni, o puternică motivație pentru persoanele caritabile de a fi de ajutor, în mod concret și consistent, unei jurnaliste pe care o primiseră în casa lor la micul dejun, chiar dacă le oferea o cafea cu sare.

Le sunt recunoscătoare Cristinei Țopescu și Florianei Jucan pentru că au știut mai bine decât mine de ce aveam nevoie atunci, iar suportul lor a fost repede preluat de foarte mulți, peste o sută de donatori din toată țara.

Când esti pe micul ecran, viața ta nu-ți mai aparține în totalitate. Ești expus și acest fapt vine la pachet cu notorietatea. Cancerul meu în formă de fluture ar fi fost cunoscut doar de cei apropiați mie. Campania declanșată în presă pentru a fi ajutată finaciar, suportul primit din partea Fundației Renașterea au contat extrem de mult pentru însănătoșirea mea. Ce a urmat de atunci ține de o istorie personală pe care am împărțit-o cu tot atâția îngeri, așa îmi place mie să le spun, dar și cu tot atâția detractori.

Am trecut prin multe în acești zece ani. Dar retragerea mea nu a fost totală. Nu am răspuns niciodată cu aceeași monedă celor ce mi-au produs suferință. Încercările prin care am trecut m-au înțelepțit. Mi-au arătat adevărata valoare a vieții. Sunt unul din oamenii care au o istorie plină de lupte, înfrângeri și victorii, dar fără să fi caștigat bătălia în mod definitiv.

În luna iunie am primit vestea că biopsia unui nodul tiroidian anunța un nou cancer. De data aceasta geografia bolii mele mă ducea în Turcia. Am primit din nou ajutor. Spitalul Memorial din Istanbul îmi oferea șansa unei operații în timp util și în condiții excepționale.

Anul acesta am împlinit 55 de ani, iar ziua mea de naștere a fost mai lungă cu trei ore pentru că veneam spre casă din Astana, Kazahstan. După sosire, am intrat din nou în lupta pe care am mai dus-o de atâtea ori.

După zece ani, am decis să întorc binele primit și prin acest blog. Doresc să vă împărtășesc povestea mea spre a fi de ajutor sau pentru a-i inspira pe cei ce nu văd soluția din cauza grijilor”, a scris Dana.