Cristina Stamate: „Fiecare îşi duce partea ei de cruce”

Cristina Stamate a murit luni dimineaţă, în jurul orei 7.00, la câţiva ani după o operaţie pe cord deschis. „Încerc să fac față, să intru în normalitate. Îmi vreau viața înapoi, să fac ceea ce mi-a plăcut întotdeauna. Am decis să revin pe scenă şi mi-am invitat doctorii în rândul întâi, la teatru. Am încă piciorul un pic umflat, merg periodic la spital ca să-mi schimbe pansamentele, iau medicamente cu pumnul, sunt abonată la farmacie. Fiecare își duce partea lui de cruce. A mea a fost asta. Până la operația aceasta, nu am stat o zi în spital”, spunea Cristina Stamate, care şi-a reluat activitatea. Din păcate, luni dimineaţa s-a stins pe patul Spitalului Floreasca.

Cristina Stamate a murit. Starea de sănătate a actriței era destul de precară, în ultimii ani, aceasta fiind supusă, anul trecut, unei operații pe cord.

Cristina Stamate a murit. De altfel, aceasta operație, de  fapt nereușita ei și posibilitatea morții, a fost și cea mai mare frică a artistei care mărturisea: ”Că mor, maă, nenică, de aia mi-a fost frică. Am plecat de acasă, mă uitam pe geam: poate-i ultimul copac pe care îl vad, ultimul candelabru, ultima lumină”, spunea atunci Cristina Stamate.

Cristina Stamate, sufletul teatrului de estradă din Bucureşti, actriţă a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” avea „vocaţia iubirii faţă de tot ce este frumos pe lume”, aşa cum a caracterizat-o prietena ei, Stela Popescu. A jucat în sute de spectacole de revistă, a scris o carte şi a fost profesoară de teatru pentru copii.

Alte articole

Cristina Stamate și Stela Popescu, reginele comediei, au murit la 4 zile distanță una de cealaltă. Mesajul arăta legătura lor profundă: “Te iubesc, Cristina! Sunt fericită că, încă o dată, nu m-ai dezamăgit…”

Actriţa Cristina Stamate s-a născut pe 8 februarie 1946, la Bucureşti.  Şi-ar fi dorit să devină avocat, dar a fost îndrumată către actorie. „Eu mă pregătisem pentru Drept. Nu eram dispusă să pierd nicio zi din viaţa mea, nu ştiu unde mă grăbeam aşa de tare. La Teatru, aveam colegi care picaseră ani la rând înainte să intre. Unul picase opt ani la rând. Şi mi s-a părut îngrozitor să-ţi strici destinul, opt ani din viaţă, în care putea să facă o altă facultate, o familie, să facă ceva. Şi cred că de-aia mi-am jurat că eu nu pierd nicio secundă. Examenul la Teatru l-am avut cu două săptămâni înainte de cel la Drept şi am intrat. Dar şi acum jelesc că n-am făcut Dreptul”, spunea artista într-un interviu pentru Adevărul. 

La Institutul de Artă Teatrală ṣi Cinematografică a intrat la vârsta de 17 ani, fiind  studentă la clasa regizorului Alexandru Finţi ṣi mai apoi a Sandei Manu.

A absolvit în 1967 ṣi, după un stagiu de doi ani la Teatrul din Arad, a venit la Bucureṣti, la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”.

În zeci de spectacole la Teatrul de Revistă, la Teatrul Naţional de Televiziune ṣi la Teatrul Naţional Radiofonic actriţa Cristina Stamate şi-a pus în valoare simţul umorului, ironia şi autoironia.

„Eu cred că viaţa e foarte comică. Te apucă şi râsul când vezi ce se întâmplă în jur. E plină de umor, e un joc de-a râsul plânsul, din care eu găsesc mai ales motivele de râs. Eu cred, de altfel, că umorul ne e specific nouă, ca neam. Avem mişto-ul în sânge. Atu-ul meu este că eu am umor şi în viaţa de zi cu zi, nu doar pe scenă. Oricât de neagră ar fi viaţa, tot găsesc de ce să fac haz. N-aş suporta să mă afişez în faţa altora deprimată şi plângăcioasă. E sub demnitatea mea. Asta e diferenţa între englezi, să zicem, şi români. Englezii se salută cu „Ce mai faci?”. „Bine!”, românii cu „Ce mai faci?”. „Pai uite, mi s-a spart ţeava de la bucătărie, m-a înşelat bărbatul, am uitat mâncarea pe foc!”, declara Cristina Stamate în Formula As.

Cristina Stamate a jucat la Teatrul de Revistă Constantin Tănase în foarte multe spectacole, printre care amintim: „Vivat Revista”, „Hohote în Herăstrău”, „Comedie pe Titanic”, „Revista Revistelor”, „Vara nu-i ca iarna”, „Arca lui Nae şi Vasile”, „Bufonii regelui”, „Dai un ban, dar face”, „Idolii femeilor”, „Nimic despre papagali”, „Poftă bună lui Tănase”, „Te aştept diseară pe Lipscani”, „Ura… şi la gară” , „O seara la revista”, „Scandal în paradis”.

Actriţa a jucat şi în „Secretul lui Bachus”, un film de comedie din 1984, regizat de Geo Saizescu.

S-a căsătorit la 20 de ani şi după 11 ani de căsnicie a divorţat de actorul Dan Ivănescu. De atunci a trăit singură. Întrebată cum reuşeşte să să meargă mai departe, actriţa a mărturisit că forţa ei „vine, cred, tot din simţul ridicolului, care la mine e exacerbat. Mi-e atât de teamă să nu devin penibilă, încât sunt cu ochii pe mine ca pe butelie. Sigur că am şi eu zile proaste. Dar mă mobilizez, nu-mi place să stau pe loc. Dacă stai pe loc, faci groapă, şi până la urmă te îngropi în ea. Mai bine fac ce face orice femeie deşteaptă. Mă gătesc un pic, că dacă dau cu ochii de mine în oglindă aşa cum sunt, m-aş lovi cu pietre (râde). Mă îmbrac mai colorat, îmi mai pun nişte mărgele frumoase şi ies din casă, îmi fac de lucru. Până la urmă, trec toate”.

Actriţa, care suferea de insuficienţă mitrală şi cardiopatie ischemică a fost operată pe cord deschis la Spitalul Sanador la începutul anului 2015.  După două luni de la operaţie, Cristina Stamate a urcat pe scenă, în spectacolul “Vivat Revista!”.

Cristina Stamate a fost prietenă cu Stela Popescu şi colege pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. Spunea în interviuri că modelele ei au fost actriţele Liliana Tomescu şi Whoopi Goldberg. Iubea opera rock, îi plăcea Pink Floyd.

Actriţa a scris şi volumul, “Femeia Hopa Mitică”, şi spunea despre ea: „ nu sunt scriitoare, eu am scris pur şi simplu. Categoria la care se înscrie ceea ce am pus eu acolo ar fi eseuri, dar n-am avut obrăznicia să le numesc aşa, că, atunci, cu Cioran ce mai fac?! Şi le-am zis: povestiri din lumea care mă-nconjoară. Cât despre titlu, pe vremuri era o jucărie Hopa Mitică, iar motto-ul ei era: „Hopa Mitică cade-n cap şi se ridică/ Nu se sparge, nu se strică”, am zis că eu sunt aia”.
Stela Popescu scria în prefaţa cărţii prietenei ei: “Te iubesc, Cristina! Când citeşti aceste pagini, e greu să mai poţi adăuga şi tu un gram de umor. Dar, chiar dacă nu pot să vă încânt prin cuvinte de laudă spirituale, pe care le merită, sunt fericită că, încă odată, Cristina nu m-a dezamăgit. Când o vezi pe scenă este sclipitoare, când îti oferă o reţetă te acoperă de scântei amuzante, dincolo de biata mâncărică. Dar să şi scrie cu atât talent şi umor despre ceea ce ne înconjoară, parcă nu-ţi vine a crede. Ei, uite că, încă odată, Cristina ne uimeşte. Şi câtă nevoie avem de ea! Dumnezeu a creat-o într-o zi de duminică, încărcând-o de haruri şi pentru aceasta ar trebui să fie cel mai fericit om din lume. Dar n-o să vă vină să credeţi că nici măcar nu îndrăzneşte să se mândrească cu ele, şi stă undeva departe, discretă, bucuroasă doar atunci când citeşte pe buzele dumneavoastră un zâmbet”.

“Are vocaţia iubirii faţă de tot ce este frumos pe lume, iar pentru ceea ce se numeşte mizeria omenească, are o privire ironică, dar înţelegătoare. Are vocaţia prieteniei, gata oricând să-ţi fie aproape, fără să aştepte nicio recompensă. Te iubesc, Cristina şi aş vrea să am bucuria de a-ţi citi gândurile aşternute pe hârtie mereu, mereu …”