CALENDAR ORTODOX 2017: Sfânta care ţine bolile departe de noi şi ne fereşte de necazuri. Nu ai voie să găteşti şi să speli

Ortodoxe 
Sf. Mare Mc. Varvara; Sf. Cuv. Ioan Damaschin 

Greco-catolice 
Sf. m. Varvara; Sf. cuv. Ioan Damaschinul

Romano-catolice 

Ss. Ioan Damaschin, pr. înv.; Varvara, fc. m.; Ioan Calabria, pr

Alte articole

Calendar ortodox 23 martie 2026. Săptămâna începe cu o sărbătoare mare. Rugăciunea pentru vindecarea bolilor!

Calendar ortodox 22 martie 2026. Sărbătoare importantă în ultima zi din săptămână. Rugăciunea puternică pentru vindecarea bolilor

Sfânta Mare Muceniță Varvara este pomenită în calendarul creștin ortodox la 4 decembrie. 
Sfânta Varvara a fost fiica unui aristocrat roman, pe nume Dioscor, și a trăit pe vremea împăratului Maximian Daia (305-311) în cetatea Iliopoli. Fiind foarte frumoasă tatăl său i-a zidit un turn în care să locuiască. Deci viețuind Sfânta Varvara în acest palat înalt, în singurătate, se alina privind de sus la zidirea lui Dumnezeu cea dintru înălțime, ca și la cea de jos, la lumina cerului și la frumusețea pământului.

Căuta adeseori spre cer, ziua și noaptea, și din zidiri încerca să cunoască pe Ziditor. Odată ea privind mult la cer și fiind cuprinsă de o mare dorință ca să știe cine a făcut acea înălțime și acea lățime și strălucire a cerului, deodată a strălucit în inima ei lumina dumnezeiescului dar și i-a deschis ochii minții, pentru cunoștința Dumnezeului celui viu, care, cu înțelepciune a zidit cerul și pământul.

Sfânta Varvara cunoscând astfel pe adevăratul Dumnezeu i-a disprețuit pe zei, închipuirile lor considerându-le drept lucruri făcute de mâini omenești. 
Atunci când tatăl său a auzit de acest lucru și a văzut că fiica sa a rămas credincioasă alegerii făcute, a predat-o autorităților romane care dezlănțuiseră prigoana împotriva creștinilor. 
După ce a fost chinuită, a fost purtată în batjocora mulțimii prin cetate, găsindu-și sfârșitul martiric chiar în mâinile tatălui său, care a ucis-o cu sabia. Când mergea spre locul de osândă, Sfânta Mucenică Varvara s-a rugat lui Dumnezeu pentru cei care o vor pomeni-o și își vor aduce aminte de pătimirile sale cele multe și cumplite, ca ei să nu sufere de boală năpraznică și moartea neașteptată să nu-i răpească.

Tradiția spune că după ce a ucis-o, tatăl ei a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte și a murit.

Sfânta Varvara mai e știută și ca Vârvara, Vărvara, Bărbara ori Barbura. Se spune că era „mai mare peste bube, care ajută femeilor la naşteri grele, la boli şi la primejdii”. Se mai credea că Varvara „curmă chinurile grele ale morţii”. Că ar fi una dintre cele trei stele care păzesc lumea de Antihrist și de întuneric. Alte legende povestesc că Varvara ar fi fost, fie sora, fie mama Sfântului Nicolae. Oricare i-ar fi fost originea, Sfânta Varvara e respectată cu sfințenie de către mineri, ea fiind protectoarea lor. În semn de mulțumire, minerii nu intră în mină în această zi. Petrec, pentru că voia bună, glumele și petrecerile sunt pe placul ei.

Se spune că, dacă prima persoană care îți trece pragul de ziua Sfintei Varvara este femeie, căminului îi va merge prost. De-ți intră în casă în această zi o persoană care-ți poartă gând rău, vei avea de suferit

Tot astăzi este pomenit Sfântul Cuvios Ioan Damaschin.

Sfântul Ioan Damaschin a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741) și a lui Constantin, fiul acestuia. Era de loc din Damasc, din părinți credincioși și de neam bun. A primit o educație strălucită împreună cu fratele său Cosma, care fusese înfiat de familia sa, fiind un copil sărac din Ierusalim.

Amândoi fuseseră învățați de același dascăl, tot Cosma cu numele, răscumpărat din robie de tatăl Sfântului Ioan Damaschin, împreună cu alți robi. Cosma era monah și s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu să îi dea un ucenic, fiu duhovnicesc, căruia să-i împărtășească toată știința sa de carte, pe care o agonisise într-o viață de studiu.

Și pentru că Ioan și Cosma avuseseră parte de un astfel de profesor, au ajuns amândoi înțelepți.

Sfântul Ioan Damaschin, care a ocupat o vreme postul tatălui său, după moartea acestuia, consilier al califului, s-a retras în Mănăstirea „Sfântul Sava” de lângă Ierusalim. S-a făcut cunoscut prin înțelepciunea sa desăvârșită, autor fiind de lucrări prin care condamna iconoclasmul (lupta împotriva icoanelor), susținut de Leon Isaurul.

Pe lângă istoria luptei sale împotriva iconoclaștilor, Sfântul Ioan Damaschin este cunoscut și ca dogmatist și imnograf. Este autorul unei scrieri cuprinsă în volumul al IV-lea al „Filocaliei”, intitulată „Cuvânt minunat și de suflet folositor”. Lucrarea sa rezumă principalele aspecte ale vieții ascetice.

Sfântul Ioan Damaschin a trecut la cele veșnice la Mănăstirea „Sfântul Sava”.