Liderii Uniunii Europene îi vor propune, vineri, Marii Britanii un acord de tranziţie post-Brexit

Guvernul britanic, condus de către Theresa May, va primi o perioadă de tranziţie de 21 de luni, pentru a ajuta companiile să se adapteze la ieşirea Marii Britanii din UE, care va avea loc în martie 2019.

„Am o veste bună pentru premierul Theresa May. Tocmai le-am recomandat liderilor noştri să aprobăm, de principiu, acordul privind perioada de tranziţie. Este important – mai ales pentru cetăţenii şi companiile noastre – să avem acest timp suplimentar, astfel încât toată lumea să fie pregătită pentru impactul real al Brexit„, a spus Tusk.

Preşedintele Consiliului European a avertizat însă că acest acord va intra în vigoare numai dacă cele două părţi vor conveni asupra viitorului statut al frontierei irlandeze şi al Gibraltarului – teritoriu britanic de peste mări.

Spania şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la modul în care acordul de tranziţie post-Brexit ar afecta cererile sale privind teritoriul britanic Gibraltar, situat în apropiere de coasta sudică a Spaniei. Spania a cedat Gibraltarul către Marea Britanie în 1713, dar îl vrea acum înapoi. Teritoriul britanic va rămâne în afara UE, deşi 96% dintre cetăţenii săi au votat în favoarea menţinerii în Blocul comunitar, şi vrea să păstreze dreptul la liberă circulaţie la frontiera cu Spania.

Alte articole

Salt fatal din dragoste neîmpărtășită. O parașutistă s-a aruncat în gol de la 5.000 de metri după despărțirea de iubit

Lanțul de magazine care recompensează clienții ori de câte ori semnalează un hoț. Câți bani se oferă

Donald Tusk a precizat că documentul care va fi prezentat vineri de către liderii UE27 va primi atât susţinerea Spaniei, cât şi pe cea a Marii Britanii. Guvernul britanic speră că va încheia în luna martie un acord privind perioada de tranziţie post-Brexit şi că va ajunge la o înţelegere privind relaţiile comerciale pe termen lung până la finele acestui an.

La 28 februarie, Comisia Europeană a publicat un proiect de acord de Brexit în care propune stabilirea unei „zone comune de reglementare” pe întreaga insulă Irlanda, fără frontiere interne, în cazul în care Londra nu găseşte soluţii pentru menţine deschisă graniţa între Irlanda şi regiunea britanică Irlanda de Nord.