FED CUP. Timea Bacsinszky, amintiri de coşmar despre abuzurile tatălui român: Mă ţinea practic într-o cuşcă

FED CUP ROMANIA-ELVETIA. Igor Bacsinszky, tatăl Timeei, s-a născut la Saru Mare. El a jucat tenis şi a fost campion de juniori al României, dar a fugit din țară în 1978, pentru a se stabili în Ungaria. Trei ani mai târziu, Igor Bacsinszky s-a căsătorit cu unguroaica Suzanne și împreună s-au mutat definitiv în Elveția, acolo unde în 1989 avea să vina pe lume Timea.

Igor Bacsinszky s-a apucat de antrenorat în anii ’80, iar în 2002 a fost declarat cel mai bun antrenor de tenis al Elveției. A fost omul care i-a îndrumat primii păși în tenis fiicei sale, pe care a antrenat-o până la vârstă de 15 ani. Acesta are însă cele mai negre amintiri legate de copilărie şi de tatăl său. „Mă gândeam să sun la liniile telefonice pentru copiii abuzaţi. Nu puteam să ies nici măcar în oraş, deoarece tatăl meu era foarte sever. Ştiu că sună dur, dar mă ţinea practic într-o cuşcă. În închisoare!

Nu vreau să mă plâng, spun aceste lucruri doar pentru a le deschide ochii celorlalţi. Nu am avut o copilărie uşoară. Îmi aduc aminte că erau linii telefonice pentru copiii abuzaţi şi mă gândeam să sun. Dar îmi era frică, tatăl meu putea vedea pe factura telefonică şi atunci aş fi avut probleme”, a spus Timea Bacsinszky, într-un interviu.

FED CUP ROMANIA-ELVETIA. La vârsta de 15 ani, sportiva a mers la un internat elvețian, unde a putut petrece câteva luni departe de părintele său. „Nu am fost niciodată lovită. Dar era mai mult o chestiune psihologică. M-am gândit să fug. Am suferit de sindromul părinților care puneau presiune, care este destul de răspândit în tenis. Pentru mine, părinții nu sunt făcuți să fie antrenori. Este suficient să le citească copiilor”, a mai spus Bacsinszky.

La finalul interviului, Timea a ținut să precizeze că nici măcar nu consideră că a avut un tată. „Nici nu am un tată. Nu-l mai văd, nu vorbesc cu el și așa va fi până la sfârșit. Copilăria mi-a fost furată! Adolescența mi-a fost furată, de asemenea! Eu aveam o singură dorință: să scap!”, a încheiat Bacsinszky.