Veste bună pentru toţi românii din diaspora care îşi pierd locul de muncă

Cazul privește un cetățean român ajuns în Irlanda în octombrie 2007. Din octombrie 2008 până în octombrie 2012, românul a lucrat pe cont propriu în construcții și, astfel, și-a achitat impozitele, asigurarea socială corespunzătoare veniturilor și celelalte taxe pe venit, conform legislației irlandeze. El și-a încetat activitatea în octombrie a anului 2012 din cauza recesiunii economice, și s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru la autoritățile irlandeze.

Statul irlandez i-a refuzat cererea de indemnizație pentru persoanele care caută de lucru, pentru motivul că nu demonstrase că avea în continuare, la acea dată, dreptul de ședere în Irlanda. După ce mai multe instanțe irlandeze au respins solicitarea sa, cazul românului a ajuns la Curtea Supremă a Irlandei, care s-a adresat pentru lămuriri Curții de Justiție a Uniunii Europene. iar judecătorii CJUE au arătat acum că dreptul de ședere pe teritoriul statului membru gazdă pentru o perioadă mai mare de 3 luni revine tuturor cetățenilor Uniunii care sunt salariați sau desfășoară activități independente în acest stat membru.

Totodată, un cetățean al Uniunii care nu mai desfășoară o activitate salariată sau o activitate independentă își menține statutul (de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă) în patru cazuri, printre care și cel în care cetățeanul în cauză al Uniunii „este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar, după ce a fost angajat pe o perioadă de peste 1 an, și s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă”.

Deciziile CJUE sunt obligatorii pentru legislația din toate statele membre și trebuie aplicate în consecință.

Alte articole