Cum facem diferenţa între un copil lenes şi un copil lent. Sfaturi de la psihologul Monica Bolocan

Cel mai adesea, „lenea” este atribuita copiilor in legatura cu sarcinile scolare si efortul mental implicat de acestea. Niciun parinte nu se plange de copilul caruia ii e lene sa se joace. Inainte de a eticheta astfel un copil, este nevoie sa intelegem corect cauza pentru care se comporta astfel.

Cateodata, exista circumstante care nu depind de copil. El doar „traduce” o dificultate intr-un comportament catalogat gresit drept „lenes”. 

Cand poate fi un copil lenes?

Daca definim lenevia ca „refuzul deliberat de a lucra”, aceasta implica o anumita capacitate de deliberare si vointa. Ele nu sunt accesibile copilului decat dupa o anumita varsta. In plus, lenea include mecanisme motivationale defecte ce necesita timp pentru a se „perfectiona” in acest sens.

Cu alte cuvinte, copilul mic, aflat la varsta prescolara, nu poate fi lenes. Pentru ca nu detine inca aceasta capacitate. Un copil mic care refuza sa faca o activitate tipica varstei sale are cu siguranta un motiv obiectiv pentru care nu poate face ce i se cere. De cele mai multe ori, copilul refuza pentru ca simte ca nu poate, nu stie, sau ii este frica. El devine paralizat de sentimentul propriei incapacitati.

Alte articole

Regina Întunericului, doborâtă de greutățile vieții. Gabriela Lucuțar a ajuns la psiholog: „Am clacat puțin și am nevoie de ajutor”

Cristi Borcea a decis că nu îi mai trebuie niciun moștenitor. Afaceristul are nouă copii făcuți cu patru femei: „Nu mai am adrenalina pe care o aveam”

Spre exemplu, daca un copil refuza sa deseneze sau sa coloreze, el are foarte probabil o dificultate de perceptie vizuala, de coordonare ochi-mana sau de motricitate fina a degetelelor. In alte cazuri, refuzul are la baza o frustrare generata de modul incorect in care parintii relationeaza cu copilul. Ca de exemplu felul in care acestia il incurajeaza sau il critica pentru ceea ce face. Un copil se naste cu motivatia de a explora si de a invata.

Mediul extern este cel care face ca, in timp, aceasta nevoie de cunoastere a copilului sa dispara, lasand locul dezinteresului. Un copil mic nu poate fi lenes, el este in mod natural curios sa incerce. In schimb, poate fi lent.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.