CALENDAR ORTODOX 2018: cine îşi sărbătoreşte luni onomastica. Nu uitaţi de urări

Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Lucian, preotul din Antiohia

Greco-catolice
 Sf. pr. m. Lucian din Antiohia; Sf. Tereza de Avila

Romano-catolice
Duminica a 28-a de peste an
Sf. Tereza din Avila, fc. înv.

Sfântul Sfinţit Mucenic Lucian este pomenit în calendarul creştin ortodox la 15 octombrie. 

Alte articole

Calendar ortodox 22 iunie 2025. CRUCE ROŞIE, ce români îşi serbează onomastica duminică

Calendar ortodox 16 iunie 2025. Începutul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Ce este bine să faci în această zi

Originar din Samosata, Siria, Sfântul Mucenic Lucian provenea dintr-o familie de vază. S-a stabilit în Antiohia unde a fost hirotonit preot. Aici a înfiinţat o şcoală catehetică renumită, printre cei care i-au frecventat cursurile a fost şi Sfântul Ioan Gură de Aur.

O mare realizare a Sfântului Luchian a fost revizuirea Septuagintei (textul grecesc al Sfintei Scripturi).

Sfântul Mucenic Luchian a suferit martiriul în timpul lui Maximian Daia (305-313), în Nicomidia, după ce a rostit cuvântul adevărului despre Hristos Dumnezeu înaintea împăratului.

Atât de greu şi de cumplit erau chinuiţi creştinii, încât adus în Nicomidia, Sfântul Lucian a descoperit că mulţi dintre ei se ascundeau şi vroiau să se lepede de creştinism. Pe toţi aceştia i-a sfătuit Sfântul Lucian cu puternicul său cuvânt şi i-a întărit spunându-le să nu se teamă de cei care ucid trupul, pentru că sufletul nu-l pot ucide, potrivit cuvântului Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena”. (Matei 10; 28)

Maximian auzise despre Sfântul Luchian că atât îi este de frumoasă faţa şi vorbele lui sunt atât de dulci, încât oricare, văzându-i cinstita lui faţă şi auzindu-i cuvintele, nu era cu putinţă ca să nu devină creştin. Din acest motiv, împăratul stătea la o oarecare distanţă de Sfântul Luchian, după o perdea, spre a nu fi atras la creştinism de faţa sa şi de cuvintele pe care acesta le rostea pentru adeverirea credinţei creştine. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)