Dezbaterea sesizărilor privind modificarea Codului penal şi pe Legea prevenirii faptelor de corupţie, amânate de CCR

În opinia şefului statului, această lege a fost adoptată în cadrul unei sesiuni extraordinare a Camerei Deputaţilor neconstituţional întrunită. Actul normativ nu a fost expres înscris pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare, existenţa acestuia pe ordinea de zi a acestei Camere neputând fi prezumată ca fiind implicită, întrucât la momentul convocării forului în sesiune extraordinară nu fusese adoptat de Senat şi nici nu fusese înregistrat la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, completează şeful statului.

El arată că unele prevederi ale legii încalcă decizii ale CCR, indicând modificările la „aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”.

Klaus Iohannis mai precizează că modificările privind modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante în cazul concursului de infracţiuni încalcă prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie privind statul de drept, care impun legiuitorului adoptarea unor măsuri de politică penală în vederea apărării ordinii şi siguranţei publice, prin adoptarea instrumentelor necesare în scopul reducerii fenomenului infracţional, cu „excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestui fenomen”, precum şi pe cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţie referitoare la obligativitatea deciziilor CCR.

Preşedintele solicită CCR să constate că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie este neconstituţională în ansamblul său.

Alte articole

Nicuşor Dan nu a mai aşteptat revenirea în ţară, a semnat decretele la Bruxelles. Se aplică imediat ce apar în Monitor

Nicușor Dan, atac dur la adresa CCR: „Evident că este o tergiversare”. Reforma pensiilor speciale, amânată pentru a cincea oară

La rândul său, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea Constituţională cu privire la aspectele de neconstituţionalitate cuprinse în legea de modificare a Codului penal.

„Judecătorii (…) s-au constituit în Secţii Unite (…) pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea exercitării controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Secţiile Unite (…), legal constituite, prin Hotărârea nr. 8 din 5 iulie 2018, au sesizat Curtea Constituţională asupra aspectelor de neconstituţionalitate cuprinse în Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, se preciza într-un comunicat al ÎCCJ, transmis AGERPRES.

În hotărârea de sesizare a Curţii Constituţionale se arată, printre altele, că în modificările aduse art. 297 alin. (1) din Codul penal, referitor la abuzul în serviciu, legiuitorul a introdus condiţia ca fapta să fie săvârşită „în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afin până la gradul II inclusiv un folos material necuvenit”, restrângând semnificativ sfera de aplicare a normei de incriminare.

Conform aceleiaşi surse, reducerea termenului general de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani constituie soluţii legislative care încalcă deciziile CCR şi afectează echilibrul între dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, răspunzând unui interes general, dar şi drepturile persoanelor care beneficiază de prescriptibilitatea răspunderii penale.

„Dezincriminarea faptelor de corupţie şi de serviciu săvârşite de funcţionarii publici prevăzuţi în art. 175 alin. (2) C. pen. sau în legătură cu aceştia afectează protecţia penală acordată valorilor sociale ocrotite prin reglementarea infracţiunilor de corupţie şi de serviciu”, precizează ÎCCJ.

Deputaţii PNL, USR şi PMP solicită Curţii să constate că legea este neconstituţională în ansamblul ei deoarece Parlamentul a procedat la adoptarea acesteia cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 61, art. 64, art. 69 alin. (2), art. 75, art. 147 alin. (4) şi ale art. 148 din Constituţie.

Aceştia argumentează că titlul legii a fost modificat în Senat şi că textul a fost adoptat de cele două Camere ale Parlamentului în două zile.

În preambulul sesizării de neconstituţionalitate, semnatarii solicită necesitatea sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, susţinând că acestea sunt indispensabile lămuririi pe fond a situaţiei create prin legea criticată, referitoare la compatibilitatea conţinutului acesteia cu dispoziţiile Tratatului Uniunii Europene şi ale Tratatului de Funcţionare a Uniunii Europene, implicit cu cele ale Cartei Fundamentale a Drepturilor Omului.

În sesizare, Opoziţia invocă poziţia GRECO potrivit căreia acest for consideră că modificările propuse cu privire la Codul penal, discutate de Comisia parlamentară specială comună în legătură cu Directiva UE privind prezumţia de nevinovăţie, depăşesc scopul Directivei europene şi dau naştere la îngrijorări serioase atât pe plan intern, cât şi printre alte state, pentru potenţialul impact negativ asupra asistenţei judiciare reciproce şi asupra capacităţii sistemului de justiţie penală de a aborda forme grave de criminalitate, inclusiv infracţiuni legate de corupţie.

Aceştia arată că legea a fost adoptată fără realizarea unui studiu de impact.

Opoziţia invocă şi motive intrinseci de neconstituţionalitate în sesizare, făcând referire la mai multe articole din Codul penal şi decizii ale CCR. Astfel, printre altele, deputaţii PNL, USR şi PMP susţin că dispoziţiile propuse sunt de natură să încurajeze actele de corupţie la nivelul demnitarilor şi magistraţilor şi să aibă repercusiuni grave asupra procesului de legiferare şi de justiţie, vulnerabilizând cele trei puteri fundamentale în stat: legislativă, executivă (în componenta emiterii de acte normative) şi judecătorească.