Fondul clasei, cât şi pentru ce se mai cere

Cu toate că oficial fondul clasei nu se cere, e un lucru știut clar printre părinți că bănuții pentru diversele necesități ale odraslelor la școală trebuie dați. Banii sunt strânși de un părinte, fie pe bază de cotizații de membru acolo unde sunt asociații non-profit, fie pe bază de contribuție individuală, doar cine dorește.

„Fondul clasei, conform legislației, e ilegal. Prin urmare, el nu mai este strâns de profesori sau de casierul clasei. Așadar, fondul clasei este de fapt un fond al comitetului de părinți. Acest fond este fie instituționalizat la nivelul asociaților de părinți, așa cum se întâmplă la Brukenthal sau la Liceul de Artă sau Ghibu, care are statut juridic, sediu, contabil, fie la nivelul clasei prin comitetul de părinți al clasei. Dacă vorbim de părinți pur și simplu, suma nu este obligatorie, cine dorește participă, cine nu, nu. Ei stabilesc, ei hotărăsc suma și ce fac cu banii. Dacă sunt sub formă de asociații, pot să strângă inclusiv fonduri, sunt non-profit, pot să se implice în ajutorarea elevilor care au situații materiale precare și multe altele. În această formulă, banii se strâng din cotizațiile de membru”, explică purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Școlar al Județului Sibiu, Constantin Dincă, potrivit turnulsfatului.ro.

La școala generală, bugetul pornește de la 10 lei și ajunge până la 100-150 de lei pe semestru, iar banii se duc nu doar pe materiale școlare dar și pe aspecte care ar trebui rezolvate de conducerea școlii sau de primărie.

„Nu am avut niciodată, din partea învățătoarei, o cerere de constituire a fondului clasei. Însă de la primele ședințe ni s-a spus de faptul că trebuie achiziționate caiete speciale și alte materiale auxiliare, iar cel mai simplu era să ne organizăm noi, părinții, pentru a cumpăra astfel de materiale la comun. Așa a apărut un fel de fond al clasei, la care anual contribuim cu aproximativ 200 – 300 de lei fiecare. Din banii aceștia nu sunt cumpărate doar rechizite și materiale școlare, ci și hârtie pentru aparatul de copiat din sală, șervețele și tot felul de materiale de curățenie (școala nu are bani pentru așa ceva). De fapt, asta mi se pare cel mai revoltător: faptul că dascălii trebuie să se ocupe de achiziția de materiale de curățenie banale, de la hârtie igienică la săpun, deoarece administrația școlii are altceva de făcut. Din același fond mai plătim excursiile făcute cu ocazia Săptămânii altfel sau taberele de schi ori închirierea sălilor în care au loc serbările. Asta pentru că, iarăși, școala nu are săli festive și clasa în care învață copiii noștri are locuri doar pentru bănci, fiind foarte înghesuită. Deh, sunt peste 30 în clasă”, spune părintele unui elev care urmează cursurile Școlii nr. 2 din Sibiu, situată pe str. Avram Iancu.

Alte articole

Admitere liceu 2025. Care sunt cele mai căutate licee din București. Joi se publică rezultatele la Evaluarea Naţională 2025

Ilie Bolojan îi aduce pe studenți pe culmile disperării: „Plătim un miliard de euro doar pe bursele elevilor. Nu le mai putem susține la acest nivel”

La Colegiul Național Octavian Goga situația este puțin diferită. Părinții strâng bani, în jur de 100 de lei pe an, din proprie inițiativă. Din fondul respectiv, copilașii primesc materiale necesare pentru un proces educativ mai practic sau pentru igienă.

„Le cumpărăm lucruri de care au nevoie, fie că este vorba despre hârtie igienică sau șervețele umede, dar și cele necesare educației lor. Spre exemplu, școala a comandat seturi de litere magnetice care le-ar fi de mare folos la ore, însă acestea întârzie să apară și iată, școala a început deja de o lună. Așa că le-am cumpărat noi. Nu ni s-a cerut acest lucru, însă preferăm să știm că micuții au tot ce le trebuie la școală și că nu așteaptă după materiale care poate nici nu mai vin. De asemenea, din banii strânși o parte sunt alocați pentru diverse activități, așa cum sunt cele din Săptămâna Altfel”, spune părintele unei eleve de la CNOG.

De multe ori, din banii strânși de părinți pe un an, rămân și pe anul următor, explică o mămică. În acest caz, până nu se termină fondul rămas, nu mai sunt strânși alți bani.

La ședința de început de an la o clasă din Liceul Economic, discuția a mers direct pe renovarea clasei. Cu toate că acest aspect ar trebui să intre în atribuția conducerii instituției școlare, părinții au decis să facă acest lucru pe cont propriu.

„Eu nu pot să vă cer să dați bani pentru renovarea clasei, pentru că, știți bine, nu e voie. Dar totuși cred că ar fi bine să puneți bani și să renovați”, a spus un cadru didactic în timpul ședinței cu părinții.

Tăcuți, părinții au aprobat din cap, cu toate că este clar că nu este de datoria lor sau a profesorilor să rezolve această problemă.

„Nu mi se pare normal ca eu să fiu nevoit să dau bani pentru ceva ce trebuia făcut de școală sau de cine trebuie să aloce bani. Ca să nu mai vorbesc de faptul că băiatul meu mai are puțin și termină școala. Acum s-au trezit? La final? Pentru ce renovez eu clasa din banii mei? Pentru ca altcineva să stea apoi în clasa respectivă 4 ani? Nu mă înțelegeți greșit, orice elev are dreptul la condiții decente și confort, dar nu este normal”, spune tatăl unui licean.

În ceea ce privește fondurile alocate pentru proiectul „renovare”, acestea vor fi stabilite în cadrul unei alte ședințe, în care se va stabili ce este necesar și cât va costa totul.