O rocă adusă de misiunea Apollo 14 de pe Lună s-ar fi format de fapt pe Pământ. Care este explicaţia specialiştilor

O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Curtin din Australia de Vest, alături de cercetători de la Muzeul de Istorie Naturală din Suedia, Universitatea Naţională din Australia şi Institutul Lunar şi Planetar din Houston, SUA, studiază mostre colectate de pe Lună în cadrul misiunii Apollo 14 din 1971, împrumutate de la Agenţia Spaţială Americană (NASA).

Profesorul Alexander Nemchin de la Facultatea pentru Ştiinţele Pământului şi Planetare din cadrul Universităţii Curtin a declarat vineri pentru Xinhua că echipa din care face parte a descoperit că una dintre mostrele de 1,8 grame prezintă o mineralogie similară granitului, rocă des întâlnită pe Pământ, însă extrem de rară pe Lună. „Mostra conţine, de asemenea, cuarţ, şi mai neobişnuit pe Lună„, a precizat Nemchin.

„În plus, chimia zirconiului din această mostră este foarte diferită de cea a oricărei alte granule de zirconiu analizată vreodată în mostrele selenare şi este remarcabil de similară cu cea (a fragmenetelor) de zirconiu de pe Pământ„, a adăugat specialistul.

Potrivit lui Nemchin, testele au relevat de asemenea că mostra s-a format la o temperatură scăzută, probabil în absenţa apei şi în condiţii de oxidare, ceea ce subliniază probabilitatea ca aceasta să aibă mai degrabă origine terestră decât selenară. Descoperirea i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să speculeze că fragmentul de rocă străveche s-a dislocat în urma impactului cu Terra a unui asteroid cu dimensiunea aproximativ egală cu cea a obiectului spaţial care a condus la extincţia dinozaurilor.

Alte articole

Comandantul celebrei misiuni Apollo 13, Jim Lovell, a murit la vârsta de 97 de ani anunţă NASA

România cucerește spațiul. Echipa Zenith a uimit NASA, a câștigat Marele Premiu la NSS pentru o stație spațială

Cercetătorii estimează că Luna s-a format cu aproximativ 4,5 miliarde de ani în urmă după coliziunea dintre Pământ şi un alt corp ceresc cu o mărime aproximativă cu cea a planetei Marte.

Citeşte şi Baschetbalistul Stephen Curry, invitat la NASA. Agenţia vrea să-l convingă pe star că omul a păşit pe Lună

Însă Luna şi-a dezvoltat propriile caracteristici geologice, rocile selenare fiind astfel uşor de distins de cele terestre. „Este un proces de formare ce implică o mare cantitate de energie, nu este ca şi cum s-ar fi rupt o bucată care s-a desprins uşor şi a devenit Luna„, a explicat Nemchin. „Este un proces destul de violent şi, ca urmare, chimia s-a modificat”, a adăugat el.

În timp ce mai multe roci selenare au fost descoperite pe Pamânt ca rezultat al impactului asteroizilor, procesul invers nu a fost observat anterior. Nemchin a subliniat că atât el cât şi echipa sa nu sunt 100% siguri că eşantionul provine de pe Pământ, cu toate că dovezile ar sugera acest lucru. „Este posibil ca unele dintre aceste condiţii neobişnuite să fi avut loc într-un spaţiu foarte restrâns şi într-un timp foarte scurt pe Lună, iar eşantionul să fie rezultatul acestei scurte devieri de la normalitate”, a spus cercetătorul.

„Cu toate acestea, o explicaţie mai simplă este că fragmentul s-a format pe Pământ şi a ajuns pe suprafaţa Lunii sub formă de meteorit generat de un asteroid care a lovit Terra cu aproximativ patru miliarde de ani în urmă şi a împroşcat materie în spaţiu şi pe Lună„, a concluzionat Nemchin.

Apollo 14 a fost a opta misiune din programul Apollo și a treia care a dus oameni pe Lună. Ea a durat nouă zile, și a început cu lansarea de la 31 ianuarie 1971, și a continuat cu aselenizarea de la 5 februarie.