CALENDAR ORTODOX 24 FEBRUARIE 2019: Cruce roşie, ce sărbătoresc românii de Dragobete. Nu se mănâncă fructe şi legume rotunde

Ortodoxe
Întâia şi a doua aflare a cinstitului cap al Sf. Proroc Ioan Botezătorul

Greco-catolice
Întâia şi a doua găsire a capului Sf. Ioan Botezătorul. Pomenirea morţilor

Romano-catolice
Fer. Marcu de Marconi, pr.

Întâia şi a doua aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este sărbătorită în Biserica Ortodoxă la 24 februarie.

Alte articole

Horoscop 24 februarie-2 martie 2025. Zodiile protejate de Dumnezeu în această săptămână. Unii nativi își schimbă viața radical după Dragobete

Românii comandă masiv flori de Valentine’s Day. Un tânăr a comandat buchete în valoare de 37.000 de lei

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a fost ucis din porunca regelui Irod Antipa, motivul acestei ucideri fiind arătat în Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu: „Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie” (Marcu 6, 17).

Irod Antipa era mustrat de Sfântul Proroc Ioan pentru legătura sa cu Irodiada, soţia fratelui său Filip, zicându-i: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău” (Marcu 6, 18). Pentru aceasta Sfântul Ioan a fost întemniţat în cetatea Sevastia, din Samaria.

Când Irod şi-a serbat ziua dând un ospăţ demnitarilor săi, fata Irodiadei a intrat şi a dansat în faţa oaspeţilor şi a lui Irod, care a fost atât de tulburat încât i-a spus: „Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu” (Marcu, 6, 22-23).

După ce s-a sfătuit cu mama ei, aceasta a cerut capul Sfântului Ioan Botezatorul pe tipsie. Regele s-a întristat, dar din pricina jurământului şi pentru cei ce şedeau împreună cu el la masă a poruncit să fie tăiat capul Sfântului Ioan.

Tradiţia spune că soldaţii au năvălit în temniţă şi i-au tăiat capul Sfântului Ioan pe când acesta se ruga. Trupul său a fost luat în taină de ucenici şi îngropat, însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns şi necinstit. Despre aceasta ştia numai soţia lui Huza, economul lui Irod, cu numele Ioana.

Aceasta, având multă durere pentru uciderea nevinovată a Sfântului Marelui Proroc Ioan, l-a luat de acolo noaptea, în taină, şi, punându-l într-un vas de lut, l-a îngropat în muntele Eleonul, la Ierusalim. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.

În acest loc a stat până în vremea Sfinţilor Mari Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. De aici a trecut de la unul la altul, prin multe mâini, fiind lăsat de olar într-un vas cu apă care era pus într-un sicriu.

Trecând mulţi ani, a fost descoperit la Emesa, îngropat într-o peşteră locuită de monahi, în jurul cărei se ridicase o mănăstire.

Capul Sfântului Proroc Ioan a fost găsit de arhimandritul acelei mănăstiri, Marcel, care l-a înştiinţat de aceasta pe episcopul locului, Uranie. După dezgropare a fost aşezat în sfântul altar al bisericii din cetate. Aceasta este cea de-a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.

După mulţi ani, cinstitul cap a fost dus în Constantinopol, iar pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane, a fost ascuns la Comane, la hotarul imperiului cu Armenia şi îngropat acolo. De aici a fost adus, din nou, în Constantinopol, pe vremea împăratului Mihail, de către Sfântul Ignatie, patriarhul din Constantinopol (860). Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap.