Istoria zbuciumată a Catedralei Notre Dame. Biserica profanată la Revoluţie şi aproape distrusă, dar salvată de Napoleon

Dintre toate monumentele faimoase din Paris, Notre-Dame avea cea mai lungă și mai bogată istorie. A fost edificată în mai mult de 200 de ani, a găzduit încoronări de regi și împărați, dar a fost și profanată în timpul Revoluției Franceze.

Construcția catedralei Notre-Dame a fost terminată în 1345. Turla, care avea 93 de metri, a fost construită din 500 de tone de lemn şi 250 de tone de plumb. Ea a fost reconstruită de Viollet-le-Duc în secolul al XIX-lea, iar acum era în curs de restaurare. Unul dintre primele evenimente importante din istoria catedralei Notre-Dame s-a petrecut în 1431, când Henry al VI-lea, regele Angliei, a fost încoronat și rege al Franței, pe 16 decembrie, în timpul războiului de o sută de ani.

În timpul secolului al XVI-lea, starea catedralei s-a deteriorat semnificativ, mormintele și geamurile vitrate fiind distruse în numele modernizării, potrivit unui material RFI. Ornamentele exterioare au fost eliminate sau vandalizate pe motiv că reprezentau idolatrie. Cu toate acestea, în anii 1600, la dorința lui Ludovic al XIII-lea, Notre-Dame a fost reabilitată. În această perioadă și-a primit și faimosa sa orgă. 

Soarta catedralei s-a întors din nou împotriva sa, în timpul Revoluției Franceze. Notre-Dame a fost închisă, naţionalizată, profanată, jefuită sistematic, scoasă la vânzare pentru materiale de construcţie, iar galeria regilor de pe faţadă a fost decapitată, nu de ghilotină, ci de loviturile de ciocan. Biserica a fost transformată într-o magazie de alimente și vinuri. La începutul secolului al XIX-lea, catedrala de abia se mai afla în picioare. Dar Napoleon a salvat-o de la ruină și a fost încoronat împărat acolo în decembrie 1804.

În perioada 1845-1870 au fost reluate lucrările de restaurare sub regele Ludovic Filip I. Din fericire, nicunul dintre războaiele mondiale nu au adus distrugeri semnificative asupra catedralei, deși rozeta de trandafiri din secolul al XIII-lea a fost dată jos de frica vandalismului nazist sau altor jafuri. În a doua jumătate a secolului XX a urmat o modernizare mai prudentă, inclusiv mecanizarea clopotului de 13 tone și curățarea extensivă a fațadelor și a sculpturilor.

Puțini sunt cei care știu că pe acoperișul catedralei prosperau mai multe familii de albine urbane, cu care îngrijitorii catedralei se mândreau. Și să nu uităm că datorită scriitorului francez Victor Hugo, Notre-Dame a reînceput să fie iubită și îngrijită de parizieni, după ce romanul său, Cocoşatul de la Notre-Dame, a devenit faimos pe mapamond, datorită poveștii emoționante a lui Quasimodo.