CALENDAR ORTODOX 7 AUGUST. Sărbătoare mare pentru români. La mulţi ani, sărbătoritelor!

Ortodoxe
Sf. Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul; Sf. Ier. Narcis, arhiepiscopul Ierusalimului

Greco-catolice
Sf. cuv. m. Dometie Persul 

Romano-catolice
Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m.; Caietan, pr.  

În fiecare an, pe 7 august, creștinii o prăznuiesc pe Sfânta Teodora de la Sihla, fiind prima româncă trecută în rândul sfinților.

Alte articole

Ajutoarele sociale vor fi plătite mai devreme în luna decembrie. Cine sunt românii care vor primi banii înainte de Crăciun

Calendar ortodox 8 decembrie 2025. Sfântul de azi, tămuduitor de boli şi de suflete

Despre Cuvioasa Sfânta Teodora de la Sihla se știe că a venit pe lume în vremea domniei lui Vasile Lupu, pe la 1650, în casa unei familii înstărite cu rang boieresc la Cetatea Neamțului. Potrivit tradițiilor vremurilor, a fost căsătorită împotriva voinței ei. Dat fiind că nu Dumnezeu nu i-a binecuvântat familia cu prunci, ea și soțul ei s-au hotărât să renunțe la cele lumești. Au plecat la mânăstire să se călugărească. Avea aproape 30 de ani, atunci când au făcut acest pas. El a intrat la Schitul de la Poiana Mărului, iar ea la Mănăstirea Vărzărești.

În urma atacurilor cotropitorilor, ea s-a retras în Munții Buzăului, unde a și viețuit vreme de peste 10 ani. A ajuns apoi la Schitul Sihăstria, din Munții Neamțului. De acolo a fost îndrumată să-și urmeze viața de pustnică în desișul Sihlei, unde viețuiau mai mulți sihaștri. Aici și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, într-o peșteră devenită azi lăcaș de închinăciune.

Și-a trăit viața în post și rugăciune, în chilia din peșteră, procurându-și cantitatea infimă de hrană din pădure. Chiar și în zilele noastre, mai există o specie de iederă cu care se hrănea sfânta. Oamenii îi spun iarbă dulce sau măcrișul Sfintei Teodora. Simțind că i se apropia sfârșitul, Sfânta Teodora s-a rugat vreme de 40 de zile ca Dumnezeu să-i trimită un preot care s-o împărtășească înainte de a-și da ultima suflare. Și doi frați călugări i-au adus un preot care a împărtășit-o cu Sfintele Taine. Imediat după aceea, a rostit, privind spre cer, „Slavă Ție, Doamne, pentru toate!’ și s-a stins.

Trupul ei a rămas mult timp în peșteră. Însă, după mai mulți ani, când a aflat vestea morții celei care i-a fost soție, călugărul Elefterie s-a retras și el la Sihla, pentru a fi mai aproape de rămășițele ei pământești. Și a trăit sub stâncile Sihlei, în post și rugăciune, până i-a venit ceasul să treacă la cele veșnice. Abia în 1830, familia domnitorului Sturza a așezat osemintele Cuvioasei în raclă de preț. Și le-a depus în biserica pe care a zidit-o în apropiere de Iași, la Miclăușeni. În timpul ocupației rusești din 1856, moaștele au fost duse la Kiev, la Biserica Lavra Pecerska, unde i s-a spus Sfânta Teodora din Carpați. În 1992, pe 20 iunie, Sinodul BOR a recunoscut sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla și a stabilit data de 7 august ca zi de pomenire.â

Despre schitul de sihaștri din inima pădurii și despre Sfânta Cuvioasa Teodora a scris și Calistrat Hogaș, în celebra carte „Pe drumuri de munte’: „Frumoasa Sfânta Teodora, legendara anahoretă a locurilor acestora, se înfățișa închipuirii mele ca o a doua Marie din Egipt, cu viața bântuită de aceleași nenorociri, tot ca și ea. Sfânta Teodora se lepădase, poate, de plăcerile îmbătătoare ale lumii acesteia, mulțumindu-se, în cele din urmă, cu crăpatura umedă a unei stânci, în locul palatelor aurite unde luxul și desfrâul domneau cu răsfățare…’