CALENDAR ORTODOX 15 NOIEMBRIE 2019. Cruce neagră în calendar, ce sărbătoare este vineri

Ortodoxe
Sf. Cuv. Paisie de la Neamţ; Sf. Mc. şi Mărturisitori: Gurie, Samona şi Aviv diaconul

Greco-catolice
Sf. m. Gurie, Samona şi Aviv. Începutul Postului Crăciunului. Post

Romano-catolice
Ss. Albert cel Mare, ep. înv.; Leopold al III-lea

Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, pomenit în calendarul creştin ortodox la 15 noiembrie, s-a născut la 21 decembrie 1722, în oraşul Poltava din Malorusia, tatăl său fiind preot.

Alte articole

Șoferii riscă amenzi usturătoare dacă nu poartă centura de siguranță. Ce prevede Codul rutier

Ciprian Ciucu vrea finala Eurovision 2027 la București: „Am trimis deja scrisoarea oficială în acest sens, împreună cu TVR”

A studiat l-a Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul Petru Movilă. Viaţa monahală a început-o la Mănăstirea Medvedeschi, unde a fost făcut rasofor, sub numele de Platon.

Negăsindu-şi însă odihna şi liniştea în mănăstirile ucrainiene, a trecut în Moldova şi s-a stabilit la Schitul Trestieni-Râmnicul Sărat, apoi la Cârnul, pe valea Buzăului.

După patru ani petrecuţi în mănăstirile din Moldova, a plecat la Sfântul Munte Athos, unde a trăit o vreme în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. La Athos a fost călugărit sub numele de Paisie şi a fost hirotonit ieromonah. Aici şi-a format o obşte de 64 de monahi la Schitul Sfântul Ilie.

Împreună cu toţi ucenicii săi, stareţul Paisie s-a întors în Moldova, după şaptesprezece ani de vieţuire în Sfântul Mundte, stabilindu-se la Mănăstirea Dragomirna, unde a petrecut 12 ani, timp în care obştea monahală a ajuns la 350 de călugări.

La Dragomirna, Cuviosul Paisie se îndeletnicea, pe lângă grija conducerii soborului, şi cu traducerea cărţilor patristice. Iarna, când se adunau toţi vieţuitorii din mănăstire de la diferitele ascultări, în fiecare seară, în afară de sărbători, stareţul citea din cuvintele Sfinţilor Părinţi. Fraţii se adunau la trapeză, se aprindeau lumânări, apoi venea Cuviosul Paisie, se aşeza la locul său şi citea cuvânt de învăţătură. La urmă explica cuvântul citit pe înţelesul tuturor.

În mănăstire se aflau călugări moldoveni, slavi şi greci. De aceea era nevoit să citească într-o seară în limba română, iar în seara următoare în limba slavă sau greacă. Aceste citiri din tezaurul patristic se făceau de la începutul postului Crăciunului până în sâmbăta Sfântului Lazăr, când încetau.

În toamna anului 1775 a fost nevoit să se retragă la Mănăstirea Secu, împreună cu 200 de monahi, din cauza ocupării Bucovinei de către austrieci. Aici s-a nevoit patru ani, continuând aceeaşi rânduială de viaţă monahală din Sfântul Munte Athos, ca şi la Dragomirna.

În anul 1779, s-a mutat la Mănăstirea Neamţ, cu o mare parte din obştea de la Secu, ca stareţ peste ambele obşti, unificând astfel cele două mănăstiri sub povăţuirea unui singur stareţ. La Mănăstirea Neamţ, a făcut numeroase traduceri din operele Sfinţilor Părinţi, a organizat obştea după rânduiala din Athos, a format un sobor de aproape o mie de călugări, a deprins pe mulţi ucenici să practice rugăciunea lui Iisus.

Aici, preocupările sale cărturăreşti au ajuns la cea mai mare înflorire. A întemeiat o întreagă şcoală pentru formarea de traducători, scriitori şi corectori de cărţi. Manuscrisele patristice au umplut biblioteca Mănăstirii Neamţ şi erau răspândite prin numeroase mănăstiri din ţară şi de peste hotare. „Astfel, Neamţu devine centrul şi făclia monahismului ortodox şi şcoala vieţii sihăstreşti şi a culturii duhovniceşti pentru tot Orientul ortodox” – Vieţile Sfinţilor.

La 15 noiembrie 1794, în timpul slujbei de seară, stareţul Mănăstirii Neamţ, Cuviosul Paisie, supranumit „Cel mare” (Velicikovski), s-a mutat la cele veşnice, în vârstă de 72 de ani, fiind înmormântat în gropniţa bisericii voievodale.

Pentru sfinţenia vieţii lui, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor, fiind prăznuit în fiecare an la 15 noiembrie.