Noi înregistrari din viata noastra

"Le recapitulez foarte repede din memorie: întâi a fost cea cu Mitrea pe culoarele Parlamentului, apoi cea din comisia de anchetă Udrea, apoi alta cu SRS și Chirieac. În fine, Geoană la el în birou luând niște bani, fără să știm care a fost prima lui replică imediat după primirea banilor.

Ce unește înregistrările astea? În primul rând că nu știm oficial cine le-a făcut, cu excepția celei cu SRS și Chirieac, unde Traian Băsescu a spus că e vorba de Cătălin Macovei. Ele prezintă fapte presupus ilegale, la limita legii, sau injurii la adresa partenerilor (cazul Mitrea). Toate proiectează o imagine defavorabilă celor înregistrați. Niciuna dintre înregistrări nu a avut o finalitate oficială: nu s-au investigat faptele prezentate, nu s-a depus plângere, nu am aflat cine le-a făcut.

(...)

Sunt aceste înregistrări de interes public? Da! Ne dorim să știm, să aflăm ce fac aleșii noștri în timpul mandatului. Au fost făcute aceste înregistrări în interes public? Nu! Ele au fost făcute cu scopul de a șantaja, de a pune presiune, de a apăra, de a avea ceva pus deoparte în caz de....

(...)

Două pericole pleacă de aici. Întâi, faptul că astfel de înregistrări nu vor profita niciodată statului de drept sau justiției. Nu se vor pronunța condamnări, cazurile nu vor fi rezolvate, iar unele anchete pot fi chiar împiedicate. Unii dintre împricinați vor folosi chiar argumentul încălcării drepturilor fundamentale ale omului pentru a se apăra.

Al doilea ne privește și pe noi. Odată deschisă cutia Pandorei, casetele vor zbura încolo și încoace. Norma va fi înregistrarea dezbătută în spațiul public. Inocenții vor cădea și ei victime. Oamenii incomozi care vor să facă lucruri curate li se vor alătura pe liste. Vor urma oamenii obișnuiți. Cred că fiecăruia i se poate imputa ceva. Apoi, înregistrările pot fi editate, trunchiate, fragmentate pentru a atinge scopul dorit. Am început să coborâm o pantă teribil de alunecoasă. E cineva dispus să urce înapoi?"

Trei ani mai târziu nu reușesc să mai număr stenogramele, înregistrările și filmările cu camera ascunsă în spații private. Există câteva schimbări. Majoritatea lucrurilor importante vin acum de la Parchete. Uneori faptele sunt îngrozitoare, alteori ele sunt pur și simplu banale. Multe dintre dosare sau poate cele mai multe se rezolvă pe baza acestor stenograme. Iar pe măsură ce dosarele evoluează, mai primim câte ceva. Nu e foarte clar momentul livrării și scopul, dar e clar impactul . Apariția într-o stenogramă e ceva ocult.

Am ajuns, cred, în punctul cel mai de sus. Căci pe cine să mai înregistrezi după Președinte și Premier? Dumnezeu bănuiesc că nu poate fi prins. De acum înainte subiectul stenogramei va fi cel care va face legea.

În viitor, nu se vor mai da stenograme cu Președintele, căci – bănuiesc - ar putea fi banale. Personaje mai mici vor căpăta minutul lor de glorie pentru că subiectul va fi un pic mai tenebros, mai sordid sau mai cu chiloții în vine.

Adăugați tone de înregistrări în zona mondenă sau domestică. Aici, uneori, înregistrările sunt căutate și promovate chiar de personajele lor. Dar asta e altă discuție.

Nu m-am înșelat când am spus că norma va fi dezbaterea publică a stenogramei. Acum ea e parte din normalitatea noastră. Și când nu vor apărea documentele astea, sigur le vom duce dorul.

Și mai știu ceva. Ca și până acum nicio instituție a statului nu va reuși să stăvilească valul de înregistrări. Pentru că cei care le conduc nu au niciun interes să o facă. Ba, dimpotrivă. De abia le-au prins gustul!