Banca Mondială, previziuni sumbre pentru finanţele României. Deficitul fiscal va ajunge la 9,1% din PIB, până la sfârşitul anului

„Severitatea recesiunii şi magnitudinea revenirii din 2021 vor depinde de evoluţia crizei sanitare şi răspunsul decidenţilor, de impactul stimulentelor economice şi de consecinţele stimulentelor adoptate la nivelul UE”, subliniază Banca Mondială.

De asemenea, pentru a răspunde la consecinţele pandemiei de COVID-19, Banca Mondială se aşteaptă ca deficitul fiscal să ajungă la 9,1% din PIB în 2020, de la un nivel planificat de 3,6% din PIB înainte de criză. „O reducere substanţială a deficitului în 2021 este puţin probabilă deoarece Guvernul va trebui să sprijine procesul de revenire economică„, precizează Banca Mondială. Instituţia mizează anul viitor pe un deficit de 6,3% din PIB.

În ceea ce priveşte riscurile şi provocările cu care se va confrunta România, Banca Mondială susţine că, pe termen scurt, principala provocare este ţinerea sub control a crizei COVID-19 şi limitarea consecinţelor sale economice şi sanitare. „O criză prelungită cu măsuri suplimentare de atenuare pentru a reduce transmiterea ar reduce perspectivele de creştere şi ar amâna relansarea incipientă a activităţii, crescând în acelaşi tip şomajul şi sărăcia„, apreciază Banca Mondială.

România riscă o retrogradare a ratingului suveran

Pe de altă parte, traiectoria pro-ciclică înregistrată de politica fiscală înainte de criza COVID-19 a agravat constrângerile fiscale, reducând încrederea investitorilor şi majorând costurile de finanţare. „În plus, dacă majorarea pensiilor cu 40%, adoptată recent de Parlament, nu va fi inversată, aceasta ar afecta în mod serios stabilitatea macroeconomică şi, pe termen scurt, ar conduce la o retrogradare a ratingului suveran al României”, avertizează Banca Mondială.

Alte articole

Banca Mondială a înrăutăţit prognoza privind creșterea economică a României. Cum arată cifrele

Tsunami economic în 2025-2026. Explozia preţurilor este inevitabilă şi vine la pachet cu înghețarea veniturilor

Citeşte şi Banca Mondială: Un copil născut astăzi în România atinge jumătate din potenţialul de productivitate a unui adult

Un alt risc îl reprezintă gradul redus de absorbţie al fondurilor europene, ceea ce în opinia Băncii Mondiale pune sub semnul întrebării capacitatea României de a profita de fondul de relansare al UE, care este unul dintre principalele motoare ale relansării economice.

La nivel general, Banca Mondială se aşteaptă în acest an la o scădere cu până la 4,4% a economiilor emergente şi aflate în curs de dezvoltare din Europa şi Asia Centrală. Se estimează că procesul de creştere va înregistra o redresare în anul 2021, cu 1,1% – 3,3%. Cu toate acestea, perspectivele rămân incerte şi există şi riscul de subperformanţă.

Ritmul de redresare depinde de durata de manifestare a pandemiei de COVID-19, de disponibilitatea şi distribuirea unui vaccin, precum şi de gradul de intensificare a comerţului şi investiţiilor. În consecinţă, creşterea din regiune ar putea fi mai slabă decât ne-am putea aştepta, dacă pandemia se înrăutăţeşte.

„În astfel de vremuri pline de provocări, statele din Europa şi Asia Centrală trebuie să privească dincolo de momentul crizei şi să se pregătească pentru o redresare rezilientă în perioada post-pandemie„, a declarat Anna Bjerde, vice-preşedinte al Băncii Mondiale pentru Regiunea Europei şi Asiei Centrale. „Cu alte cuvinte, trebuie consolidată guvernanţa, trebuie îmbunătăţit climatul investiţional, iar inovaţia şi dezvoltarea digitală trebuie încurajate. De o importanţă critică sunt investiţiile semnificative şi susţinute în educaţie de calitate şi servicii de sănătate„, a adăugat Anna Bjerde.

Grupul Băncii Mondiale, una dintre cele mai mari surse de finanţare şi expertiză pentru ţările în curs de dezvoltare, ia măsuri rapide şi complexe pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să îşi consolideze reacţia faţă de provocările generate de pandemie.

Ministrul Finanţelor Publice, Florin Cîţu, declara, în una august a acestui an, că România va evita recesiunea tehnică şi va avea o contracţie a economiei mai mică decât estimările publice făcute de agenţiile de rating, Comisia Europeană (CE), Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi instituţii bancare, datorită răspunsului prompt şi eficient al politicilor economice.