„Viaţa e frumoasă! IUBESC VIAŢA”, motto-ul elevei care a murit în tabăra din Buşteni

„În aceste momente cumplite pentru noi, prilejuite de dispariţia singurului nostru copil, am dori doar să răzbată către dumneavoastră motto-ul Dianei: «Viaţa e frumoasă! Iubesc viaţa!», au declarat joi Iulian şi Cristina Rotaru, părinţii Dianei, potrivit Mediafax.

Florentina Stavre, diriginta Dianei, profesor de engleză la Şcoala nr. 56 „Jose Marti”, spune despre aceasta că era o minte sclipitoare, cu rezultate foarte bune la învăţătură, atât în domeniul ştiinţelor exacte, matematică, fizică, cât şi umanist.

„Aş putea spune despre Diana că avea două mari pasiuni, matematica şi lectura. Citea cărţi în română şi engleză, romane în original. Îi plăcea să scrie poezii şi povestiri în limba engleză. A participat la mai multe concursuri, iar în clasa a V-a chiar a mers într-o tabără de limba engleză în Croaţia, pe care a câştigat-o ca premiu la etapa naţională a concursului Cangurul. Ca dirigintă am avut ocazia să o cunosc mai bine şi pot spune că Diana era o fire veselă, optimistă şi în acelaşi timp ambiţioasă, dornică să cunoască şi să îşi explice realităţile care ne înconjoară”, a spus Florentina Stavre.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Prietena Dianei, Milena Stoicescu, spune că în urmă cu o lună aceasta i-a spus despre planurile ei de viitor, matematica fiind materia centrală care îi ghida toate acţiunile.

„Perfecţionistă din fire, dorea să se autodepăşească, să ajungă mai sus de etapa naţională a olimpiadei. Visurile ei nu erau legate doar de şcoală, ca ale oricărui alt copil, ci de viaţă. Toate legile care guvernează Universul au un sens matematic. Şi, dacă matematica este, în esenţa ei, perfectă, cum ar putea un copil care îndrageşte această materie să fi fost altfel?”, a mai spus Milena Stoicescu.

Dana Radu, profesor de matematică la Şcoala nr. 56, spune că un premiu luat de Diana la un concurs era un imboldul pentru concursul următor.

„E greu să vorbeşti la trecut despre Diana. Diana era sufletul clasei la ora mea, şi copilul meu în rest. Premiul luat la un concurs era imboldul pentru concursul următor. Când am vorbit cu ea ultima dată la telefon, grija ei era: «Doamna profesoară, anul acesta de ce sunt aşa de puţine concursuri interjudeţene până la olimpiadă?»”, a spus Dana Radu.

Lioara Ivanovici, profesor de matematică la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti, unde Diana dorea să ajungă, a declarat că a iubit-o pentru că era un model, fiind inteligentă, ambiţioasă şi serioasă, calităţi completate de curaj, bună dispoziţie şi optimism.

„Pentru mine a fost un exemplu de copil puternic, serios, extrem de sociabil şi cu foarte, foarte mulţi prieteni”, a declarat Lioara Ivanovici.

Ea a precizat că o cunoştea pe Diana de aproape trei ani, când a participat la un cerc de matematică, iar de atunci s-au întâlnit permanent la concursuri şi olimpiade.

„Prezenţa Dianei în orice grup de copii aducea voie bună şi veselie. Reuşea să transforme insuccesul, emoţia concursului, încrâncenarea într-o stare firească. Toţi am iubit-o: copiii, parinţii acestora, profesori”, a adăugat Lioara Ivanovici.

Diana Rotaru, elevă în clasa a VII-a la Şcoala nr. 56 „Jose Marti” din Bucureşti, care se afla în tabără la Buşteni, a decedat marţi seară, la Spitalul Orăşenesc Sinaia, unde a fost dusă după ce în dimineaţa aceleiaşi zile a fost găsită în comă profundă şi în şoc hipotermic, cu o temperatură a corpului de 19,5 grade.

Medicii au spus că fata avea politraumatisme ca urmare a căderii de la înălţime. La scurt timp după ce a fost dusă la spital, eleva a făcut stop cardio-respirator, medicii reuşind să-i repornească inima după câteva ore de masaj cardiac extern. Timp de câteva ore, inima fetei a bătut singură, însă respira cu ajutorul aparatelor. Marţi seară, fata a murit, după ce a făcut un nou stop cardio-respirator.

Diana Rotaru se afla, alături de alţi 21 de elevi olimpici la matematică, într-o tabără organizată de o asociaţie nonprofit care aparţine unui profesor pensionar din Zalău. Profesorul, Mircea Lascu, s-a retras din învăţământ în 1993 pentru a se ocupa de editura pe care a înfiinţat-o – Gil -, el fiind cunoscut pentru iniţiative de promovare a performanţelor copiilor.