Petrecerea care i-a dat întreaga viață peste cap. A crezut că se simte rău fiindcă a băut prea mult vin, însă la scurt timp a aflat cumplitul adevăr. Nu s-a așteptat nicio clipă!

O femeie de 45 de ani, Jenni Richmond, mama unui copil, se bucurase de compania prietenilor și un pahar de vin în cadrul unei petreceri restrânse. După distracție, în timp ce se îndrepta spre casă, a căzut și s-a lovit cu capul de trotuar. Jenată și sperând că nu a văzut nimeni, și-a continuat drumul spre casă.

„Chiar nu voiam să merg la spital pentru că era târziu, așa că m-am dus la culcare simțindu-mă puțin rău”, și-a amintit ea.

A doua zi s-a simțit cam rău, însă a dat vina pe mahmureală. Soțul ei a insistat să meargă la doctor.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„A fost ferm şi mi-a spus să merg la doctor şi să verific să nu fie o comoţie cerebrală. Credeam că am o mică mahmureală, o mică durere de cap și, în afară de nodulul mare de pe cap, nu era nimic prea grav. Mi-am dus fiica la o petrecere mai întâi, apoi am mers la Urgenţe la Spitalul St Peter’s – în principal pentru a-mi face soțul fericit. Dar după cum s-a dovedit, sunt atât de bucuroasă că am făcut-o”, povesteşte Jenni.

Alte articole

Kelemen Hunor, după consultările de la Cotroceni: „Nu există varianta susținerii unui guvern în spatele căruia se află AUR”

Theo Rose, mesaj trist: „Tudor a fost salvator ISU și un munte de bărbat. Dumnezeu să-l ierte și să mai lase pe Pământ oameni ca el!”

Medicii au trimis-o pe Jenni să facă o scanare CT ca măsură de precauție și i-au descoperit un nodul pe creier, care ulterior a fost confirmat a fi un meningiom de grad scăzut.

„A fost un șoc total. Nu aveam absolut nicio idee – nu aveam niciun simptom cunoscut care să mă pună pe gânduri”, spune femeia.

Jenni a fost început un program de tratament după ce a primit diagnositcul. Localizarea tumorii ar fi îngreunat operația, iar atunci nu s-a considerat că radioterapia merita nivelul de risc ce exista în acel stadiu. Ulterior, în următorii cinci ani, femeia a făcut scanări anuale pentru a monitoriza eventualele modificări ale tumorii.

În 2020, medicii au ajuns la concluzia că operația e cea mai bună soluție, însă din cauza pandemiei a fost amânată de două ori.

„Nu am fost pusă sub presiune să mă operez, dar toți am crezut că era ceea ce trebuie făcut la momentul respectiv. Chirurgul meu a fost genial și atât de relaxat, ceea ce m-a ajutat să nu mă simt stresată din cauza asta. Autoizolarea a fost dificilă. A trebuit să încerc să păstrez totul acasă, precum și să încerc să nu petrec prea mult timp gândindu-mă la ce era pe cale să mi se întâmple”, a declarat Jenni, potrivit The Sun.

„Medicii nu au putut să-mi spună cum mă pot simți după aceea – doar în cele mai rele scenarii – dar nu am vrut să știu toate detaliile. Cu toate acestea, am fost bine după operație. După o scurtă ședere în ATI și într-o secție standard, m-am întors acasă în câteva zile. Am simţit procesul ca fiind destul de grăbit, deoarece știam că echipele medicale erau dornice să mă scoată din spital din cauza pandemiei. Dar m-am simțit destul de vulnerabilă, tocmai ce avusesem o operație pe creier și apoi mă întorsesem acasă atât de repede. Cred că aș fi fost mai fericită dacă aș mai fi stat o noapte în spital. Mi s-a oferit un nivel de alegere față de opțiunile mele de tratament, dar cred că a existat și o oarecare ezitare faţă de ceea ce ar fi fost cea mai bună opțiune de tratament pentru mine. Aș fi preferat să mi se spună doar ce trebuie făcut și ca ei să continue să facă ce cred mai bine”, a continuat ea.

Din fericire, medicii au reușit să scoată tumora cu succes. Jenni și-a revenit bine și repede din operație și doar câteva săptămâni mai târziu a putut chiar să iasă şi să facă plimbări prin parc.

Femeia trebuie să meargă anual la spital pentru analize și pentru a-i fi monitorizată situația. Veștile erau bune la cea mai recentă vizită la spital.

„De multe ori mă întreb dacă, când sau cum aș fi știut despre tumoră dacă nu aș fi avut acea cădere. Nu știu dacă am avut vreun simptom real – au fost momente când m-am simțit obosită, am avut o durere de cap sau nu-mi aminteam ceva, dar nu a fost semnificativ și așa ceva li se întâmplă atâtor oameni. Am avut noroc că tumora a fost descoperită accidental. Poate că dacă nu ar fi fost descoperită decât atunci când aş fi sesizat simptomenele, atunci ar fi putut fi o altă poveste pentru mine. Am fost operată pe creier, dar nu mi-a fost rău. În afară de crusta de pe capul meu, mă simțeam bine”, spune mama.